Votul nostru
Votul cititorilor
[Total: 0 Media: 0]

În cazul în care decizia de concediere a fost constatată, de instanţa de judecată, drept netemeinică sau nelegală, salariatul are dreptul de a fi repus în situaţia anterioară şi, cu acest prilej, are dreptul la plata dobânzilor legale.

Astfel s-a pronunţat Curtea Constituţională, cu prilejul examinării unei critici de constituţionalitatate formulate de un petent, în urma desfacerii contractului său de muncă.

Detaliile cauzei şi concluziile Curţii pot fi consultate în Decizia nr. 587/2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 841/2015, referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii.

În cele ce urmează, prezentăm numai reglementările în vigoare care interesează.

Codul muncii

Controlul şi sancţionarea concedierilor nelegale. Potrivit art. 80 din acest act normativ, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută. Codul muncii tratează, în articolele 61 şi urm., despre: concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului, concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, concedierea colectivă, dreptul la preaviz.

În caz de conflict de muncă, angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.

În cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.

La solicitarea salariatului instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere.

În cazul în care salariatul nu solicită repunerea în situaţia anterioară emiterii actului de concediere, contractul individual de muncă va înceta de drept la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.

Răspunderea patrimonială. Potrivit art. 253, angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.

În cazul în care angajatorul refuză să îl despăgubească pe salariat, acesta se poate adresa cu plângere instanţelor judecătoreşti competente.

Codul civil

Evaluarea prejudiciului. Urmând raţionamentele din Decizia amintită, Curtea a reţinut că modul în care legiuitorul înţelege să sistematizeze materia reglementată nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, atât timp cât intenţia sa este clară, lipsită de echivoc şi are consecinţe previzibile, chiar dacă aceasta rezultă din interpretarea coroborată a unor texte de lege.

Pentru interpretarea coroborată, alături de textele din Codul muncii, au fost invocate, de Curte, şi dispoziţii din Codul civil.

Astfel, art. 1531 pune în lumină principiul potrivit căruia creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.

Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor şi beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea întinderii prejudiciului se ţine seama şi de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

Creditorul are dreptul şi la repararea prejudiciului nepatrimonial.

Daunele moratorii în cazul obligaţiilor băneşti. Potrivit art. 1.535, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic.

Dacă, înainte de scadenţă, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadenţă.

Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.

Dobânda legală

Reglementarea este dată de O.G. nr. 13/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 607/2011, privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar. Potrivit art. 3 din ordonanţă, de asemenea invocat în Decizia aminintă a Curţii, rata dobânzii legale remuneratorii se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României.

Rata dobânzii legale penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 4 puncte procentuale.

În raporturile dintre profesionişti şi între aceştia şi autorităţile contractante, dobânda legală penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 8 puncte procentuale.

Ai nevoie de Codul Muncii? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!

comentarii

Scris de: Eugen Staicu

Sursă: LegeStart

Print Friendly

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ