Consilierii juridici și când să faci bani dacă muncești toată ziua.

0
670

 

M-am născut într-o epocă în care se controla distribuția. Puțin la foarte mulți sau acel bine cunoscut „trei paie la cinci măgari”. Care distribuție? Distribuția a orice: hrană, cultură, educație…adevăr, justiție.

„E bine să stai la mijloc”, mi se spunea acasă.

In medio stat virtus, virtutea stă în moderație,  mi se spunea la școală.

Un cult al „mijlocului” care este în fapt un cult al mediocrității. (Mi-am dat seama mult mai tărziu.) Aurea mediocritas. Vă mai aduceți aminte?

Acum…matur, fac parte din clasa de mijloc. Adică așa mi-am calculat scoțând din discuție 20% din populația României și 1% din  populația globului.

Un efect distractiv al educației primite dar și a sloganurilor „ să întărim clasa de mijloc” și „dacă ai carte, ai parte”.

Am mai învățat că distanța cea mai rapidă dintre două puncte este o linie dreaptă. Nu știu cum se face că liniile drepte sunt tot timpul „în construcție” și nu, nu mă refer la autostrăzi.

Să încep totuși subiectul pe care mi l-am propus.

Am acasă doi pereți cu cărți. Unul pe care îl vad când stau la birou și care are cărți citite de două, trei, chiar cinci ori sau mai mult, iar cel din spate, mult mai mare, cu cărți necitite.

Povara cărților necitite m-a apăsat foarte mulți ani și am făcut-o  raport la teoria „câștigului nedobândit”. Adică, pe înțelesul tuturor, există o teorie care apreciază, în glumă filosofică evident, că atunci când avem certitudinea câștigului scontat, dar care nu iese, „câștigurile nedobândite sunt estimate ca fiind pierdere curată”.

Cum ar fi să te gândești că dacă ai fi citit tot raftul acela de cărți ai fi făcut deja primul milion de dolari. Interesant nu? Deja ai pierdut cel puțin un milion, fără să mai punem la socoteală dobânzile.

Încerc să răstorn acest principiu (serios de astă dată) și asta chiar are legătură cu titlul.

Nu mai munciți, INOVAȚI. Nu mai citiți, SCRIEȚI.

Cum aș descrie inovația? Mark Zuckerberg, Bill Gates, Steve Jobs.

Vă întrebați ce legătură au cei trei menționați cu consilierii juridici? Nimic. Asta era și ideea. Dacă ar fi citit raftul de cărți din fața biroului meu ar fi fost consilieri juridici, iar dacă l-ar fi citit și pe cel din spate, probabil că cel puțin numele unuia dintre ei ar fi zăcut pe o carte necitită. La mine în birou cel puțin.

Ce se întâmplă în sistemul nostru de drept?

Aș aprecia ca fiind o trădare. O trădare nu foarte sofisticată între funcționari și profesori de drept, pe care îndrăznesc să o numesc „complexul lui Alfred Nobel”( adică acea „remușcare” a invenției dinamitei corelată cu un mecanism ulterior de premiere).

Să mă explic pe scurt.

Trădarea funcționarilor constă în elaborarea a mii de pagini de acte normative, iar trădarea profesorilor constă în aceea că ne explică pe sute de mii ce au vrut să spună primii.

Sigur că există concepte normative și idei valoroase în ambele categorii, dar marea problemă ce diluează efortul comun este contagiunea. Contagiunea virală de idei slabe și a înțelesurilor  „mă ascund în șifonier, caută-mă!” ce vor să ofere prin comentariu, valoare adăugată. De multe ori prea adăugată.

(În paranteză fie spus, am văzut și auzit comentarii la articole din statutul profesiei de consilier juridic pe care nici eu nu știam că le-am avut în cap când le-am scris.)

Revenind.

„Legea cutare pe înțelesul tuturor” sau „Codul cutare, comentariu articol cu articol”.

Nu e interesant? Vă sună cunoscut? În regulă.

Să ne întoarcem la premisă. Cum fac primul milion de dolari?

Habar nu am. Nu sunt Mark Zuckerberg.

Dar unul dintre voi este.

Nu mai munciți, INOVAȚI. Nu mai citiți, SCRIEȚI.

 

Consilier juridic – Florescu Lucian

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să comentați
Introduceți numele dumneavoastră aici