Dreptul la asociere al consilierilor juridici

0
299

Neregularitatea pluralismului asociativ în vederea reglementării profesiei. Organizarea unitară a profesiei de consilier juridic. Condiții de exercitare – Cadru legal.

După cum se cunoaște, dreptul la asociere este protejat de constituție, iar deținătorii unei calificări, respectiv consilierii juridici, au ocrotit acest drept. Acesta vizează interese comune, specializări profesionale, apartenența unui grup profesional numeros la același angajator, interese pe ramură de activitate, iar exemplele pot continua fără să avem pretenția că vom epuiza motivele pentru care un grup mai mare sau mai mic de consilieri juridici ar putea apela la acest drept constituțional.

În ceea ce privește însă organizarea profesiei, modulul asociativ nu mai reprezintă un drept constituțional ci o constrângere legală asociativă.

Constrângerea la asociere nu este un concept nou și nici măcar nemaiîntâlnit, ci dimpotrivă, atât de uzual pentru toate calificările reglementate încât a combate acest principiu este echivalent cu a combate legile de bază ale fizicii.

Nu cunoaștem o libertate sau un drept al avocaților, de pildă, de a se asocia în barouri ci o constrângere a libertății din această perspectivă, iar modelul asociativ al consilierilor juridici nu face decât să urmeze aceiași obligație.

Este un sofism arhicunoscut că trimiterea din cadrul L.514/2003 la O.G. 26/2000 privind așezarea organizării profesiei de consilier juridic, a creat calea unei veritabile inversiuni a principiilor ce guvernează orice altă profesie reglementată, creând specific și numai pentru profesia de consilier juridic, reguli aflate într-o dinamică nerezonabilă.

Din sfera nerezonabilului face parte și înființarea a sute de asociații care își declară ca scop organizarea exercitării profesiei de consilier juridic, un fel de „distrugere creatoare” a organizării profesionale.

Personal sunt adeptul unui asemenea concept, respectiv „demolează și reconstruiește”, dar în acest caz nu avem de a face decât cu o improvizație la întâmplare și cu volatilitate crescută relativ la scopul declarat, respectiv o simulație puternic contrastantă a obligației de a face.

Remarcăm că nu este chiar o subtilitate faptul că legea impune „asocierea în condiții similare barourilor, iar că termenul de 90 zile dispus pentru înființare și adoptarea statutelor acestora este unul de decădere.

Cu alte cuvinte, nu avem de a face cu o acţiune voluntară de simpatie reciprocă între consilierii juridici, ci cu o obligaţie legală de a face, nu oricum ci respectând regula definită în art.5 al legii şi nu oricând, ci în interiorul celor 90 de zile, ce reprezintă intervalul de timp în care consilierii juridici, prin dispoziţia imperativă a legii, îşi exercită acest drept, sub sancţiunea stingerii acestuia. Cum bine se ştie, acest tip de termen, de regulă, nu poate fi nici suspendat nici întrerupt, fiind în consecinţă incompatibil cu repunerea în termen.

Odată neefectuată această obligaţie legală, autorităţile statului pot constata lipsa mediului firesc de organizare şi pot lua decizii de implicare în protejarea acestui interes public. Acest lucru nu a mai fost necesar, organizarea şi statutul profesiei fiind adoptate în interiorul celor 90 de zile.

De ce a acordat legiuitorul un termen atât de scurt pentru o acţiune atât de complexă şi de laborioasă, nu cunoaştem, dar un lucru este cert şi anume că organizarea profesiei de consilier juridic nu putea fi lăsată pe când vor vrea consilierii juridici să se asocieze.

Condiții de exercitare – cadrul legal

Prin grija consilierilor juridici, respectiv al reprezentanților acestora din cadrul Colegiilor Consilierilor Juridici din România a fost elaborat Statutul profesiei de consilier juridic, act normativ de punere în aplicare a Legii 514/2003, publicat în Monitorul Oficial al României partea I sub nr. 684/29.VII.2004, în baza art.5, lit.j din Legea 202/1998 ca act normativ “adoptat de persoane juridice – altele decât autorităţile publice – care au fost abilitate prin lege să asigure executarea unor legi.”

Lipsa acestui act normativ (Statutul profesiei de consilier juridic) ar fi lipsit de eficacitate legea privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, elementele care compun organizarea după tipicul barourilor, fiind esenţiale pentru interesul public protejat de lege.

Este de nesuținut ideea că numai legea ar fi fost suficientă pentru punerea în practică a organizării și  a exerciţiului reglementat de consilier juridic fără să folosim aceleaşi argumente când este vorba și de alte profesii reglementate.

După cum se poate observa, Statutul profesiei de consilier juridic a fost publicat prin intermediul Secretariatului General al Camerei Deputaţilor cu respectarea cerinţelor legale pentru un asemenea demers, în condiţii identice cu publicarea Statutului profesie de avocat şi a altor profesii reglementate, cu scopul evident de a conferi opozabilitate şi valoare de întrebuinţare de act normativ

Profesia de consilier juridic este profesie reglementată conform legii române.

Legea cadru sub acest aspect este Legea 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, care prevede în art.2 următoarele:

“(1) Activitatea profesională reglementată reprezintă activitatea profesională pentru care accesul sau exercitarea în România este condiţionată, direct sau indirect, în conformitate cu legislaţia română în vigoare, de DEŢINEREA unui document care să ateste nivelul de formare profesională.”

În cazul consilierilor juridici nivelele de formare profesională sunt cele de stagiar şi definitiv, iar condiţiile de deţinere a unor documente legale, care să ateste nivelul de formare profesională, sunt cele prevăzute în legea privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, precum şi în statutul profesional al acesteia, condiţii de procedură şi fond ce îi incumbă direct consilierului juridic sau persoanelor eligibile pentru practica efectivă şi legală a acestei calificări.

Din aceste resurse de ordin imperativ avem relevanţa restrângerii drepturilor absolvenţilor de drept de a practica imediat, neregulat şi neînregistrat o activitate ce poate dăuna prin lipsa controlului vocaţional, consumatorilor de servicii juridice.

Trebuie amintit aici că angajatorii, fie ei şi instituţii statale, nu pot organiza admiteri sau examene de definitivat profesional, ci doar concursuri pe post pentru cei care şi-au obţinut o calificare pe unul din palierele de formare profesională.

În mod evident admiterile sau definitivatele profesionale nu sunt concursuri, iar profesia sau capacitatea de exerciţiu profesională nu se obţin prin acest tip de acord.

Admiterea, din punct de vedere al profesiei reglementate de consilier juridic, reprezintă accesul neintruziv în cadrul unui corp profesional, al unei persoane considerate apte de exerciţiu complet şi lipsit de riscuri, susceptibile de a dăuna societăţii şi particularilor.

Definitivatul, reprezintă acţiunea de evaluare a competenţelor dobândite în cei doi ani de stagiu finalizată cu un examen de aptitudini, care are rol de filtru în eliminarea sau restrângerea riscurilor de malpraxis precum şi îndeplinirea condiţiilor calitative ce constituie speranţa legitimă a exerciţiului profesional.

“(2)Sunt considerate activităţi profesionale reglementate, activităţile cu titlu profesional, dacă utilizarea unui astfel de titlu este rezervată doar titularilor unor documente care atestă nivelul de formare profesională.

Titlurile profesionale sub care se exercită activităţi reglementate de consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică sunt considerate bunuri şi reflectă pentru terţi, o garanţie în angajarea răspunderii civile contractuale prin capacitatea de exerciţiu a unei calificări dobândite.

Acest tip de bun nu este condiţionat de existenţa unei clientele sau beneficiar al serviciilor juridice ci se dobândeşte în regim asociativ de grup profesional cu respectarea regulilor unui atare demers.

Titlurile profesionale de consilier juridic şi avocat sunt protejate prin lege, de interesul public, legat şi de consumul reglementat, de astă dată, al serviciilor juridice prestate cetăţenilor, intreprinderilor sau statului şi instituţiilor sale.

În acest sens, practicienii activităţii de consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică sunt disciplinaţi prin lege, mergându-se în cele mai multe cazuri chiar până la interzicerea încheierii de relaţii contractuale cu persoane ce nu prezintă garanţii sau asigurări ale actului profesional prestat pentru propria lor protecţie.

(3)Sunt considerate deasemenea, activităţi profesionale reglementate, activităţile desfăşurate de membrii unei organizaţii profesionale, dacă organizaţia respectivă:

  1. a) are ca obiectiv fundamental promovarea şi menţinerea unui nivel ridicat într-un anumit domeniu;
  2. b) este recunoscută prin legea română în vederea realizării acestui obiectiv;
  3. c) eliberează membrilor săi un document din care să reiasă nivelul de formare profesională;
  4. d) impune membrilor săi respectarea unor reguli de conduită profesională elaborate de aceasta;
  5. e) conferă membrilor săi dreptul de a folosi un titlu profesional sau abrevierea acestuia şi de a beneficia de un statut corespunzator nivelului de formare profesională;

Uniunea Colegiilor Consilierilor Juridici din România, este organizaţia naţională care întruneşte cumulativ toate aceste elemente cu excepţia indicării expresis verbis prin lege a denumirii organizaţiei şi a structurilor asociative judeţene (colegii), dat fiind faptul că s-au identificat din timp carenţele constituirii şi înfiinţării prin lege a unei asociaţii profesionale de drept privat ce ocroteşte un interes public.

Interesul public de ocrotit are la bază utilitatea publică a unei organizaţii profesionale care nu este un interes public în sine sau este unul secundar.

Recunoaşterea legală implicită este dată de publicarea Statutului profesiei de consilier juridic în Monitorul Oficial al României partea I ca act normativ şi recunoaşterea statutului de persoane juridice a colegiilor profesionale privind abilitarea pentru punerea în executare a legii.

Art.3 – (1) Profesia reglementată reprezintă activitatea sau ansamblul de activităţi profesionale reglementate conform legii române, care compun respectiva profesie în România;

(2)Lista profesiilor reglementate în Romania este prevăzută în anexa nr. 2.”

“Art.4 – Experienţa profesională reprezintă exercitarea efectivă şi legală a unei profesii într-un stat membru al U.E. sau al S.S.E.”

Aşa cum prevede legea, profesia reglementată de consilier juridic face parte din anexa nr.2 a Legii 200/2004 privind profesiile reglementate:

“a)auditor financiar; b) avocat……….  t)consilier juridic;”

Titlul profesional de consilier juridic, ca şi în cazul celorlate profesii reglementate (vezi Anexa nr. 2 din Legea nr. 200/2004), conform principiilor juridice, a directivelor europene şi tratatelor internaţionale la care România este parte, reprezintă totodată o licenţă de exploatare  profesională pe proprie răspundere.

Acest tip de licenţe de exploatare nu se acordă de angajatori sau de clienţi prin contracte de muncă, acte de numire sau contracte comerciale ce au ca obiect consultanţa, asistenţa şi reprezentarea juridică, ci sunt permise, suspendate sau retrase de colectivele profesionale din care aceştia fac parte.

Titlurile profesionale sunt parte integrantă a unui complex patrimonial intelectual ce nu se află la dispoziţia cetăţenilor, intreprinderilor sau instituţiilor statului spre a fi date în consum general sau particular.

Florescu Lucian – Secretar General Colegiul Consilierilor Juridic București

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să comentați
Introduceți numele dumneavoastră aici