TRAFICUL DE INFLUENȚĂ – consilier juridic ISPAS Roxana-Elena

0
1056

TRAFICUL DE INFLUENTA

SECT.I. Continutul legal si scurt istoric

  1. Scurt istoric

Datorita inmultirii fara limita a cazurilor de coruptie, mita devenind, in perioada anterioara edictarii Pravilei lui Matei Basarab din 1632* un obicei in randul judecatorilor, s-au impus unele incriminari pentru combaterea acestui fenomen

In anul 1780 a aparut Pravilniceasca Condica a domnitorului Alexandru Ioan Ipsilanti, care incrimina darea si luarea de mita de catre judecatori si de catre ispravnici sub forma „alisverisurilor”, dar si traficul de influenta.

Conform articolului 4 din titlul „Pentru cei ce se judeca, adica pentru reclamanti si aparatori”, Pravilniceasca Condica preciza ca acela care, fiind parte la proces, face apel la un al treilea pentru a-i cere sa puna influenta sa in joc, nu poate continua procesul. Legiuitorul nu cerea ca persoana influenta sa fi intervenit in schimbul unui avantaj material. Nu conta daca persoana interesata a dat sau nu ceva si nici faptul ca persoana influenta a pretins daruri sau orice alt avantaj. Se pedepsea atat persoana influenta, cat si cel care facuse apel la aceasta.

Opera legiuitoare a lui Alexandru Ioan Ipsilanti era remarcabila, ea introducand pentru prima data notiunea traficului de influenta intr-o lege, cu 109 ani inaintea incriminarii din Codul penal francez (in care infractiunea a fost introdusa prin Legea din 4 iulie 1889) reprezentand o contributie a gandirii juridice romanesti la dezvoltarea dreptului penal in Europa.

In Moldova, in anul 1826, sub domnia lui Ioan Sandu Sturza apare „Condica criminaliceasca si procedura ei”, in care delictul de coruptie avea o sfera restransa, iar traficul de influenta nu era sanctionat, dar care a avut importanta pe linia evolutiei dreptului, intrucat se incerca stoparea abuzurilor functionarilor statului, caci, dupa cum arata poetul Vasile Alecsandri**, mituirea „intrase adanc in obiceiuri”, iar un slujbas al statului care in trei ani de serviciu nu-si facuse avere „cadea sub dispretul guvernului”.

Condica a fost prima lege care pedepsea abuzurile functionarilor publici inMoldova ***. „Condica de drept penal si procedura penala”, intrata in vigoare la 1 ianuarie 1852 in Muntenia, sub domnia lui Barbu Stirbei, nu aducea noutati in materia de care ne ocupam, dar

 

*C.C. Giurascu – Istoria Romanilor, vol. II, partea I, Editia a II-a, Bucuresti, 1937

**Vasile Alecsandri – Orizonturi si Repere, Editura Albatros, Bucuresti, 1973

*** Petru Ionescu Muscel – Istoria Dreptului Penal Roman, Spre o noua justitie penala

prezinta interes fiindca legiuitorul introducea pentru prima oara expresia de  „functionar public „.

Un moment important in evolutia legislatiei penale romanesti l-a constituit edictarea Codului penal din 1865, care, desi a avut ca model Codul penal francez de la 1810, nu a incriminat decat mituirea pasiva, in articolele 144 si 145.

Dar ceea ce a fost considerata ca o inovatie a legiuitorului de atunci a fost incriminarea in articolul 146 a traficului de influenta.

Acesta infractiune, prevazuta si pedepsita de articolul 146 Cod penal Roman din 1865 nu este preluata din Codul penal francez de la 1810, ea fiind incriminata in Franta abia prin Legea din 4 iulie 1889*.

Marele penalist roman Vintila Dongoroz spune ca „art. 164 constituie partea originala a Codului nostru , iar „ceea ce constituie inovatiunea legiuitorului nostru in art. 146 este sanctionarea unei situatiuni cu totul distincta de coruptiunea activa si anume fapta unui particular care, fara a fi mituit sau incercat sa mituiasca un functionar public, a cerut, a luat, sau a facut sa i se promita diferite avantaje pentru a pune in joc influenta sa pe langa un functionar public, toate acestea fara ca acel functionar sa fi avut cunostinta de ele”.**

Sanctiunea o constituie pedeapsa cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani si cu o amenda, valoarea indoita a lucrurilor luate sau promise, fara ca amenda sa fie mai mica de 200 lei. Lucrurile primite sau valoarea lor se confisca in folosul ospiciilor sau caselor de binefacere ale localitatii unde s-a comis faptul, iar daca mijlocitorul era un functionar, „va pierde dreptul de a mai ocupa functiuni si nu va putea primi functiune”.

Textul art. 146 se inspira din gandirea juridica romaneasca anterioara, respective din Pravilniceasca Codica a lui Alexandru Ipsilanti de la 1780 „expresie a originalitatii gandirii juridice romanesti”.***

Dezvoltarea capitalismului in Romania, realizarea unitatii nationale, evolutia vietii social- economice romanesti au impus realizarea unei noi legislatii, astfel ca la data de 17 martie 1936 a fost adoptat un nou Cod penal, publicat in Monitorul Oficial nr. 65 din 18 martie 1936 si intrat in vigoare la 1 ianuarie 1937, denumit si Codul penal Carol al II-lea.

In partea speciala a acestui cod, Titlul III, intitulat „Crime si delicte contra administratiei publice”, capitolul II – „Delicte savarsite de functionari si particulari”, art.252, se incrimina traficul de influenta.

Codul penal intra in vigoare de la 1 ianuarie 1969 si a pastrat continutul infractiunilor de coruptie.

 

 

* V. Dobrinoiu, op.cit

** Vintila Dongoroz – Despre traficul de influenta, Editura Topografica Curierul Judiciar, Bucuresti, 1922

*** V. Dobrinoiu, op. cit.

Intr-o varianta precedent (articolul 257 Cod penal actual) nu este prevazuta forma agravata a traficului de influenta (ca in alin. 2 al Codului penal anterior) si nu se incrimineaza separat fapta prevazuta in alineatul 3 al aceluiasi articol si anume fapta aceluia care, prevalandu-se da o pretinsa insarcinare din partea unei persoane oficiale, cere unei autoritati sa faca sau sa nu faca un act in cadrul atributiilor sale; o asemenea fapta daca s-ar savarsi va putea constitui, dupa caz, abuz in serviciu, inselaciune, uzurpare de calitati oficiale.

De asemenea, in Codul penal actual nu se prevede fapta incriminata ca abuz de incredere profesionala in Codul penal anterior, in art. 545 alin. 3 si anume fapta avocatului, care pentru a obtine un onorariu mai mare, ar pretexta ca trebuie sa cumpere favoarea vreunui magistrate sau functionar.

Fata de aceasta prevedere din vechiul Cod penal, colectivul care a realizat „Explicatii teoretice ale Codului penal roman” sustinea, in 1972 ca „aceasta fapta savarsita azi constituie infractiunea de inselaciune”, si in momentul actual, conform noilor prevederi ale Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat ale statutului  profesiei  de avocat adoptat de Consiliul Avocatilor din Romania, in temeiul articolului 76 litera e din Legea 51/1995, avocatii sunt considerati liberi profesionisti, iar onorariul pe care il primesc nu este incadrat in anumite limite, astfel ca situatia din articolul 543 alineatul 3 al vechiului Cod penal nu ar mai fi avut aplicatiune, sub forma de abuz de incredere profesionala; fapta intruneste elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune, iar daca subiectul activ lasa sa se creada ca are influenta asupra unui magistrate, ale infractiunii de trafic de influenta.

In ceea ce priveste sanctiunile, erau mai favorabile cele din Codul penal anterior (in cazul variantei simple).

B.      Continut legal .

 Traficul de influenta

 

Sub aceasta denumire in articolul 291 C. p. este incriminata si se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani, “ pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, savarsita de catre o persoana carea are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar public si care promite ca il va determina pe acesta sa indeplineasca, sa nu indeplineasca, sa urgenteze ori sa intarzie indeplinirea unui act ce intra in indatoririle sale de serviciu sau sa  indeplineasca un act contrar acestor indatoriri ”.

In legea pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie nr. 78/2000*, in art. 13 a fost incriminata o varianta asimilata, care consta in Fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influenţa ori autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani”.

SECT.II.    Conditii preexistente

A.  Obiectul infractiunii.

 Obiectul juridic special este alcatuit din relatiile sociale referitoare la activitati de serviciu a caror normala desfasurare impune inlaturarea oricarei suspiciuni cu privire la indeplinirea in mod corect a indatoririlor de serviciu si fara Incriminand fapta, leguitorul a urmarit sa inlature o asemenea suspiciune si sa asigure increderea si prestigiul de care trebuie sa se bucure orice functionar.

  1. Obiectul material lipseste. Bunurile sau foloasele pretinse ori primite de faptuitor sunt lucruri date pentru savarsirea

Totusi daca faptuitorul primeste un bun, exista si un obiect material, constand in acel bun.

B.  Subiectii infractiunii

 a)  Subiect activ

Poate fi orice persoana care indeplineste conditiile dereponsabilitate penala. Subiect activ poate fi si un functionar care are si el atributii in legatura cu actul pe care urmeaza sa-l indeplineasca functionarul de a carui favoare se prevaleaza, insa el va raspunde si pentru infractiunea de luare de mita in concurs cu infractiunea de trafic de influenta, daca l-a asigurat pe cumparatorul de influenta ca va beneficia de serviciile care intra in competenta sa.

Participatia este posibila sub toate formele.

b)  Subiectul pasiv

 Este in principal persoana juridica in serviciul careia se gaseste functionarul pentru a carui influentare faptuitorul pretinde ori primeste, ori accepta bunuri ori alte foloase, iar in secundar functionarul in a carui atributii de serviciu intra efectuarea actului pentru care se intervine.

SECT.III.    Continutul constitutiv

 A.      Latura obiectiva

 Elementul material al acestei infractiuni se realizeaza prin actiuni alternative si anume: primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase, ori acceptarea de promisiuni sau de daruri, direct sau indirect, in vederea determinarii unui functionar – pe langa care subiectul are influenta – sa faca ori sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu*.

 

*Decizia penala nr. 4748/1988 a Tribunalului Suprem R.R.D. nr. 8/1973

 

“A primi bani sau alte foloase” inseamna preluarea de catre faptuitor a unei sume de bani, a unui bun etc. iar “a pretinde bani sau alte foloase” presupune formularea de catre subiectul activ, in mod expres sau tacit, a cererii de a i se da o suma de bani sau alte foloase*.

A accepta promisiuni sau daruri inseamna manifestarea acordului de catre subiectul activ cu privire la promisiunile facute sau darurile oferite.

In cazul pretinderii de bani sau alte foloase, initiativa apartine faptuitorului, fiind suficienta pretinderea pentru existenta infractiunii. In cazul primirii sau a acceptarii banilor sau foloaselor oferite, de cel interesat, initiativa apartine peroanei care vrea sa cumpere favoarea functionarului.

b)        Cerinte esentiale

 O prima cerinta esentiala este ca faptuitorul sa aiba influenta, sau sa se lase sa se creada ca are influenta asupra functionarului. A avea influenta asupra unui functionar inseamna a avea trecere, a se bucura in mod real de increderea acelui functionar, a fi in adevar in raporturi bune cu acesta.

A lasa sa se creada ca faptuitorul are influenta asupra unui functionar, inseamna ca acesta – desi nu are influenta reala asupra functionarului – creaza falsa impresie ca este in bune relatii cu functionarul, ca sa se bucure de increderea acestuia.

Este fara relevanta faptul ca s-a precizat numele functionarului sau ca s-a atribuit acestuia un nume fals, important fiind ca influenta faptuitorului sa fie determinata pentru efectuarea tranzactiei.

A doua cerinta esentiala consta in promisiunea faptuitorului ca va interveni pe langa un functionar pentru a-l determina sa faca sau sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu. Pentru existenta infractiunii este necesar ca organul de stat, institutia publica sau orice alta persoana juridica in care face parte functionarul asupra caruia faptuitorul pretinde ca are influenta, sa aiba competenta sa efectueze actul, iar functionarul respectiv sa aiba competenta functionala de a faptui actul solicitat**. Este fara relevanta penala daca interventia promisa s-a realizat sau nu si daca pentru care s-a intervenit este legal sau inegal, sau daca actul a fost sau nu efectuat.

Daca interventia asupra functionarului s-a realizat iar actul intocmit de functionar este ilicit, faptuitorul va raspunde atat pentru infractiunea de trafic de influenta cat si pentru instigare la abuz in serviciu sau pentru dare de mita.

A treia cerinta esentiala se refera la momentul savarsirii actiunii ce constituie elementul material si anume actiunea sa fie realizata inainte ca functionarul pe langa care s-a promis interventia sa fi indeplinit actul pretins, sau cel tarziu in moimentul indeplinirii actului. Daca pretinderea, primirea sau acceptarea promisiunii de bani sau foloase s-a realizat dupa indeplinirea actului, iar faptuitorul a cunoscut acest lucru, fapta va constitui infractiunea de

 

*G. Nistoreanu, I. Molnar s.a., op. cit., pag. 367

** V. Dobrinoiu, CORUPTIA IN DREPTUL PENAL ROMAN editura ATL. Bucuresti, 1995

inselaciune.

  1. Urmarea imediata consta in crearea unei stari de pericol pentru bunul mers al organului de stat, a institutiei publice sau a altei persoane juridice, la care lucreaza functionarul, prin atingerea adusa creditului moral si profesional de care trebuie sa se bucure functionarul.
  2. Legatura de cauzalitate rezulta din insa-si materialitatea

B.  Latura subiectiva.

 Forma de vinovatie este intentia directa, adica faptuitorul isi da seama ca se prevaleaza de influenta sa asupra unui functionar in schimbul unor sume de bani ori alte foloase materiale si prevede si urmareste crearea unei stari de pericol pentru buna desfasurare a activitatii de serviciu.

Intrucat in lege se prevede urmarirea unui scop – acela de a-l determina pe functionar sa faca sau sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu – intentia este calificata prin scopul urmarit de faptuitor.

SECT.IV. Forme – Modalitati – Sanctiuni

A.             Forme

 Tentativa nu se sanctioneaza. Pretinderea de bani sau de alte foloase precum si acceptarea promisiunii – in scopul aratat mai sus – desi constituie un inceput de executare, in raport cu primirea, totusi a fost asimilata infractiunii consumate

Consumarea are loc in momentul in care faptuitorul, care are sau nu lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar, pretinde sau primeste bani ori alte foloase, ori accepta promisiunea unor foloase sau daruri, pentru a-l determina pe functionar sa faca sau sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu.

Atat in literatura de specialitatea cat si in practica judiciara se considera ca infractiunea de trafic de influenta nu este succeptibila, in principiu, de savarsirea in forma continuata, deoarece infractiunea presupunand nu numai rezolutia infractorului, ci si acordul unei alte persoane, presupune o noua rezolutie la fiecare repetare a actului de traficare a influentei, ceea ce inlatura forma continuata de savarsire. Asa fiind chiar daca faptuitorul si-a facut de la inceput un plan de traficare, prin actiuni repetate, a influentei sale reale sau presupuse asupra unui functionar, de fiecare data savarseste infractiunea de trafic de influenta fiindu-i astfel aplicabile dispozitiile referitoare la concursul de infractiuni.

B.           Modalitati

Din continutul legal al infractiunii rezulta urmatoarele modalitati normative: primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase; acceptarea de promisiuni de foloase necuvenite;

acceptarea de daruri. In varianta asimilata avem ca modalitati normative: promisiunea, oferirea sau darea de bani unei persoane care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar, pentru a-l determina sa faca ori sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu.

C.             Sanctiuni

 Pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de la 2 la 7 ani.

Varianta agravată a infracțiunii este cea prevăzută de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările ulterioare, referitor la aceleași categorii de persoane menționate și în cazul infracțiunii de luare de mită, cu deosebirea că, în ceea ce privește pedeapsa, se face doar precizarea că limitele de pedeapsă se majorează cu o treime.

Conform prevederilor art. 112 C.p. dispozitiile art. 1121 C.p. referitoare la confiscarea banilor, valorilor sau bunurilor pretinse de faptuitor, sunt aplicabile si in cazul acestei infractiuni.

In cazul in care aceste valori nu se gasesc, condamnatul va fi obligat la plata echivalentului lor in bani.

Infractiunea de trafic de influenta este o „boala” raspandita la toate nivelurile societatii si din cauza caracterului ei, este si cel mai greu de depistat si de probat de catre organele abilitate. Aceasta, deoarece protagonistii infractiunii au interese comune, conlucrand la mascarea ei. In plus, este aproape  imposibil de dovedit, prin lipsa elementului material. O evolutie in acest sens s- a inregistrat prin apelarea la interceptari si inregistrari audio-video, mijloace de proba recent introduse in legislatia romaneasca.ʼ*

SECT.V. TRAFICUL DE INFLUENTA SUB FORMA CORUPTIEI PASIVE

 Ca si in Codul penal Carol al II –lea aceasta infractiune este incadrata ca delict. In noul Cod penal situarea acestei incriminari in titlul “Infractiuni de coruptie” nu este la adapost de discutii. In Codul penal Carol al II –lea traficul de influenta era situat in titilul III, denumit “Crime si delicte contra administratiei publice” si respectiv capitolul III “Delicte savarsite de functionari sau particulari”.

Prin infractiunea de trafic de influenta se sanctioneaza traficarea influentei atat in domeniul public cat si in domeniul privat, protejandu-se sub acest aspect in legala masura serviciul public si serviciul privat cum de alt fel prestigiul, functiei publice precum si al functiei din domeniul public si privat.

 

* Emilia Madulescu, Traficul de influenta Studiu de doctrina si jurisprudenta, 2006

 

trecere, precadere; in doctrina se arata ca a avea influenta asupra unui functionar inseamna “sa aiba trecere sau sa se bucure in mod real de incredrea unui functionar ori sa fie in raporturi bune cu acestea”. Atunci cand “influenta” nu este reala ci numai afirmata de subiect, acesta trebuie sa indeplineasca si conditiile definite de leguitor prin expresia “lasa sa se creada ca are influenta”, adica credem ca acestea trebuie sa fie posibila si credibila ci nu o pretinsa influenta ce apare irealizabila sau este absurda, imposibil de a exista si a avea efect; daca influenta nu este posibila atat in sensul efectuarii cat si a finalitatii credem ca fapta nu constitui trefic de influenta ci eventual inselaciune.

Cand influenta nu este posibila, realizabila, atunci nu este nici credibila pentru majoritatea persoanelor si ca urmare nu este afectat prestigiul functionarilor, publici sau privati, autoritatilor,institutiilor publice, persoanelor juridice publice sau private ceea ce nu este in concordanta cu scopul si ratiunea incriminarii traficului de influenta.

Cand influenta nu este imposibil de realizat si totusi a fost crezuta si platita de cumparatorul de influenta, fapta poate constitui cel mult inselaciune si nu trafic de influenta.

Influenta si mijloacele de infaptuire a acesteia sa nu fie prevazute si permise de lege ca o activitate legala, desfasurata pe principiile dreptului cum ar fi de pilda in cadrul profesiei de avocat, de consilier juridic, de expert sau chiar in executarea contractului de mandat ; de aceea credem ca activitatea lagala promisa de un avocat de a influenta prin mijloace legale( pledoarie, invocarea legii, a probelor etc.) o autoritete judecatoreasca sau administrativa, nu intra in conceptul de influenta folosit de legiuitor in art.291 Cod penal. In acest sens in doctrina se arata : ‘ Deci acel care ramane in cadrul drepturilor si indatoririlor sale profesionale, asa cum prevede legea organica a corpului avocatilor, chiar daca ar primi un onorariu foarte mare nu poate sa fie acuzat ca a savarsit trafic de influenta.’*

Prin urmare avocatul care ia onorarii mari, fie din cauza onorabilitatii sale, fie din cunostintele sale profesionale si a constiintei cu care isi indeplineste datoria, nu poate cadea sub sanctiunea prevazuta de art.291 din Codul penal**. Daca insa chiar luind un onorariu mic, acela care stipuleaza onorariul nu se preleveaza de calitatea de avocat,ci se preleveaza de influenta adevarata sau pretinsa ce ar avea pe langa un functionar public si datorita acestei influente cere sau isi stipuleaza un onorariu, atunci savirseste trafic de influenta.***

Daca clientul angajeaza avocatul in considerarea trecerii pe care acesta o are fata de un anume functionar( care trebuie sa-i rezolve anume probleme) si avocatul caruia clientul i-a impartasit ratiunea alegerii sale, a confirmat aceasta in mod expres sau prin tacerea lui, fapta intruneste elementele constitutive ale infractiuni de trafic de influenta.,,

 

  • Valeriu Pop, Codul penal Carol alII-lea, Adnotat de Constantin G. Ratescu, Vintila Dongoroz s.a. vol. II Parte speciala, Editura Librarie Socec si Co., S.A. Bucuresti 1937

** E.Petit, Traficul de Influenta ; elementele acestui delict, in ,,Dreptul ,’’ nr. Nr.30/1939,p.201, citat de Vasile Dobrinoiu, Coruptia in dreptul penal roman, Bucuresti,Editura Atlas Lex. 1995, p. 286.

*** Potrivit art.37 pct.6 din Legea 51/1995 republicata : ,, Avocatul nu raspunde penal pentru sustinerile facute oral sau scris, in fata instantei de judecata sau a altor organe, daca aceste sustineri sunt in legatura cu apararea si necesare cauzei ce i-au fost incredintate. ’’

Asa cum am aratat interpretind ,, per a contrario ’’ art. 8 din Legea 78/2000 modificata prin Legea 161/2003 s-ar putea sustine ca avocatii nefiind prevazuti in acest articol nu ar putea fi subiecti ai infractiuni prevazute de art. 291 Cod penal.

Din contra dupa 30.06.2005 aceasta ambiguitate este inlaturata deoarece in cazul traficarii influentei pe langa un functionar privat sau public se poate aprecia ca se savirseste infractiunea de trafic de influenta in lumina noului Cod penal indiferent ce functie ocupa traficantul in sectorul public, sectorul privat sau cel al profesiilor liberale. Influenta reala sau presupusa, oferita, efectuasta, prin mijloace ilegale, poate face perte din continutul conceptului de influenta folosit de art. 291 din Codul Penal.

De pilda influentarea prin alte mijloace decat cele legale, cum ar fi expertiza falsa, folosirea unor relatii de rudenie, prietenie, obligatii comerciale, civile sau de alta natura, etc., credem ca se poate situa in conceptul de influentare in prevederile art.291 Cod penal.

Atunci cand banii sau alte foloase, sunt cerute pretinzind in mod fals ca le va da unui functionar public sau functionar dintr-o unitate publica sau privata, pentru a face sau a nu face, ori intarzia actul solicitat, si in realitate actul nu putea fi realizat de functionarul public sau privat, ori unitatea di care acestia faceau parte, credem ca nu se poate vorbi de influenta si traficarea acesteia ci de inselaciune, deoarece intr-o astfel de ipoteza influenta nu exista, nici nu este posibila si nefiind credibgila nu se afecteaza valorile sociale ocrotite prin incriminarea infractiuni de trafic de influenta.

Asadar, pentru existenta infractiuni este necesar ca actul pentru care se promite interventia sa intre in atributiile de serviciu ale functionarului, adica in sfera atributiilor de serviciu sau in competenta functionarului.

Actul pentru care se promite interventia sa intre in atributiile de serviciu ale functionarului public ori privat sau al competentei unitatii din care acestia fac parte.

Actul vizat sa fie posibil a fi efectuat de functionarul din domeniul public sau privat ori unitatea din care acestia fac parte ; in caz contrar credem ca fapta ar putea constitui infractiunea de inselaciune si nu de trafic de influenta ; in acest sens instanta suprema a statuat

,, Deosebirea intre infractiunile de trafic de influenta si inselaciune consta in aceea ca persoana inselata este de buna credinta, fiind indusa in eroare de catre faptuitor, cata vreme beneficiarul traficului de influenta urmareste obtinerea,cu rea credinta, a satisfacerii unui interes prin coruperea sau influentarea in alt mod a unui functionar. Aceasta din urma infractiune subzista si in cazul in care faptuitorul se prevaleaza de un nume fictiv al functoinarului asupra caruia pretinde a avea influenta, fiind suficient sa mentionaze atributiile acestuia de natura a fi apte sa rezolve interesele celui care solicita interventia.*

Referitor la aceasta decizie avem unele rezerve sub aspectul formularii deoarece se scapa din vedere ipoteza cand beneficiarul vazind comportamentul abuziv al functionarului public sau privat, si epuizind caile legale de inlaturare a acestuia se simte  obligat  sa  cumpere  influenta pentru ca functionarul public sau privat sa-si indeplineasca o atributie legala, sau sa inceteze un abuz.*

Ori intr-o astfel de ipoteza credem ca desi atitudinea psihica a beneficiarului nu este identica cu reaua credinta faptuitorul savarseste infractiunea de trafic de influentaa si nu infractiunea de inselaciune**, iar beneficiarul ar putea invoca prevedarile art.25 Cod penal privind constrangerea morala.

Actul promis, solicitat poate fi atit legal cit si ilegal*** ; in cazul cind actul solicitat este legal traficul de influenta exista deoarece actul trebuia sa fie realizat in afara acestor influente iar vinzarea influentei si in aceasta ipoteza afecteaza prestigiul functionarului public sau privat cit si al unitatilor, serviciilor publice sau private di care acestia fac parte. In cazul cind actul solicitat este ilegal credem ca acesta poate fi contraventional, civil, administrativ, penal etc. sau pur si simplu o interdictie nesanctionata coexistind cu infractiunile de trafic de influenta prin care este vizat.

Cu privre la latura subiectiva in literatura juridica s-au exprimat mai multe opinii :

Intr-o opinie se sustine ca infractiunea de trafic de influenta se savirseste cu intentie directa sau indirecta. Faptuitorul are reprezentarea faptului ca, prelavindu-se de influenta pe care ar avea-o asupra unui functionar sau asupra altui salariat si primind sau pretinzind foloase ori acceptind promisiuni in orice mod, face sa se nasca indoieli in privinta reputatiei si onestitatii functionarului ( in cazul intentiei directe) sau accepta ( in cazul intentiei indirecte) producerea unor asemenea consecinte.

Intr-o alta opinie la care ne referim, se considera ca pentru realizarea laturii subiective a infractiunii de trafic de influenta, ,,intentia directa nu este suficienta, fiind necesara o intentie calificata, si este suficient sa se constate ca aceasta finalitate a fost urmarita ( sau macar afirmate) de catre faptuitor, pentru ca, indiferent daca s-a realizat ori nu, sa existe intentie calificata si deci sa existe infractiunea de trafic de influenta.

Ca urmare intentia directa afirmata sau reala trebuie sa fie calificata respectiv caracterizata printr-un scop special, acela al determinarii functionarului public sau altui functionar sa faca sau sa nu faca ori sa intarzie un act ce intra in atributiile sale de serviciu ori sa faca un act contrar acestor atributii. Din punct de vedere al cumparatorului de influenta intentia este directa si reala caracterizata prin scopul definit de legiuitor in modalitatile mai sus aratete. Iar din punct de vedere al traficantului de influenta scopul poate fi real sau numai afirmat atunci cind acesta lasa sa se creada ca are influenta necesara asupra unui functionar public sau unui alt functionar deci intentie directa caracterizata de un scop special prevazut de lege.

 

*C.S.J. , s. pin, dec. nr.5438 din 7.12.2001, din Curier Judiciar nr. 11/202,fila 85.

**Dr. Gheorghita Mateut, op.cit. p.158

***Cod penal Carol al lI – lea adnotat, Vol. II, Partea speciala, Editura Librariei Socec & Co. , S.A. Bucuresti,1937, p. 147

 

SECT.VI. TRAFICUL DE INFLUENTA SUB FORMA CORUPTIEI ACTIVE

Spre deosebire de vechea reglementare, in art. 291 din Codul penal a fost incriminata ca infractiune de sine statatoare si fapta beneficiarului traficului deinfluenta ( cumparatorul de influenta ) care promite, ofera sau da bani, daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influenta sau sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar public sau unui functionar, pentru a-l determina sa faca sau sa nu faca ori sa intirzie un act ce intra in atributiile sale de serviciu sau sa faca un act contrar acestor atributii

Socotim ca este o cerinta a combateri eficiente a actelor de coruptie avand in vedere rolul cumparatorului de influenta in proliferarea coruptiei.

Cu privire la subiectul activ al acestei infractiuni respectiv cumparatorul de influenta credem ca poate fi orice persoana responsabila penal. Subiectul activ al acestei infractiuni poate fi chiar un functionar public sau privat, dar, intr-o asemenea ipiteza, acesta apare ca un simplu tert fata de functionarul public sau functionarul din domeniul public sau privat vizat sa faca, sau sa nu faca ori sa intarzie un act ce intra in atributiile sale de serviciu sau sa faca un act contrar acestor atributii. In cazul cind cumpararea influentei s-a facut prin intermediar la solicitarea beneficiarului, socotim ca intermediarul nu poate fi complice la infractiunea prevazuta de art.291 din Codul penal ci coautor.

In ceea ce priveste subiectul pasiv acesta poate fi demnitar public, functionar public sau simplu functionar intr-o persoana juridica publica ori persoana juridica privata, legiuitorul prin Codul penal protejind serviciul public si privat, cat si demnitatea functiilor publice si functiei de stat sau private.

Folosind in desemnarea modurilor de savirsire a infractiuni expresia ,, direct sau indirect ’’, legea asimileaza actele de savirsire prin intermediar, atat unele cat si celelalte avand valoarea juridica a unor acte de autorat pentru cumparatorul de influenta.

Socotim ca in art.291din Codul penal legiuitorul a prevazut o exceptie de la prevederea art.46 din Codul penal considerind-ul autor si pe traficantul care cumpara influenta indirect prin intermediar. ,, Fapta persoanei interpuse – care promite, ofera sau da bani ori alte folose, pentru si in numele altei persoane – este socotita, prin vointa legiuitorului, a fi insasi fapta acesteia din urma, careia.caatare, nu i se poate refuza calitatea de autor.’’Ca urmare cumparatorul de influenta este autoru al infractiuni de trafic de influenta prin vointa legiuitorului chiar daca savarseste fapta indirect.

In ceea ce priveste intermediarul respectiv cel care efectueaza nemijlocit elementul material al laturii obiective a infractiuni ( actiunea,inactiunea ), socotim ca acesta are calitate de coautor ( autor material ) si nu de complice deoarece :

  • Intermediarul executa nemijlocit elementul materialalinfractiuni ;
  • Participatia intermediarului este la intregul element material al infractiunii ( actiunea,inactiunea ), fiind executorul nemijlocit al acesteia;
  • Activitatea desfasurata de intermediar in cazul acestei infractiuni este esentiala pentru existenta infractiunii;
  • 46 din Codul penal in legatura cu partcipantii, dispune : Partcipantii sunt persoanele care contribuie la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala in calitate de autori, instigatori sau complici.
  • Cumparatorul de influenta actioneaza impreuna cu intermediarul, el concepe fapta, el procura bunul, folosul, respectiv obiectul material al infractiunii, el ii da intermediarului, daruri, bani, etc., pentru a fi dat traficantului si in fine este beneficiarul influentei cumparate ;

Socotim ca potrivit art. 46 din Codul penal, atit traficul de influenta in forma activa cat si la cel in forma pasiva, poate aparea participatia sub forma de complice respectiv acea persoana care, cu intentie, ajuta sau inlesneste in orice mod la savirsirea infractiuni de trafic de influenta. Esta de asemenea, complice persoana care promite, inainte sau in timpul savirsirii faptei, ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favorizaze faptuitor, chiar daca dupa savirsirea faptei promisiunea nu este indeplinita.

Obiectul juridic al acestei infractiunii ( trafic de influenta sub forma activa ) il constituie relatiile sociale prin care se apara serviciul public si serviciul privat, precum si prestigiul demnitarului public, sau privat.

Potrivit art.291 Cod penal, ca modalitati ale elementului material sunt :,,promisiunea, oferta, darea de bani, darea de daruri ori alte foloase .’’

Conform DEX prin oferta se intelege propunerea facuta de o persoana altei persoane pentru vinzare – cumpararea unor marfuri,pentru angajarea intr-o slujba, participarea la o actiune, prestarea unor servicii etc. ; In dreptul privat oferta aste considerata o propunere pe care o persoana o face altei persoane, sau publicului in general de a incheia un anumit contract in conditii determinate.

Credem ca in cazul traficului de influenta avem de a face cu un contract cu cauza ilicita respectiv un contract de vinzare – cumparare a influentei. Oferirea implica actiunea de prezentare traficantului de influenta a banilor, a darurilor sau altor foloase pe care acesta ar urma sa le primeasca daca este deacord si vinde influenta pe care o are sau lasa sa se creada ca o are asupra functionarului public sau privat. Socotim ca infractiunea de trafic de influenta sub forma coruptiei active este savirsita chiar daca oferta nu este acceptata. Intrucat periculozitatea ofertei subzista chiar daca nu a fost acceptata, legiuitorul a incriminat si aceasta modalitate de savirsire pentru a sanctiona nu numai promisiunea-oferta acceptata – ci si oferta neacceptata dat fiind periculozitaatea acesteia pentru valorile protejate.

Oferta trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii :

  • Oferta sa fie serioasa si rela in sensul cumpararii influentei pentru determinarea functionarului public sau privat, sa faca ori sa nu faca ori sa intirzie un act ce intra in atributiile sale de serviciu sau sa faca un act cotrar acestor atributii ;
  • Oferta sa nu fie facuta in gluma, joaca cauza si nici sa aiba un caracter general ci sa vizeze in mod concret unul din actele prevazute de
  • Oferta sa fie ferma, neechivoca, adica sa exprime vointa neindoielnica de a cumpara influenta in vederea obtinerii actului prevazut de lege ;
  • Oferta trebuie    sa    fie precisa    si    completa in    sensul    ca    trebuie    sa     includa pretul influentei, obiectul influentei respectiv actul ce intra sau este cotrar atributii lor de serviciu ale functionarului public sau
  • Oferta sa nu fie o simpla intentie ci sa fie concretizata intr-o actiune efectiva, reala cum ar fi de pilda : aratarea banilor, araterea plicului cu bani, insotite de un semn elocvent ; lasarea banilor casi cind ar fi uitati pe o masa a vinzatorului de influenta ; introducerea bancnotelor printre unele acte remise functionarului
  • Oferta se poate materializa anterior,concomitent sau ulterior obtinerii actului vizat dar in mod obligatoriu ea trebuie facuta anterior si cel mai tarziu

Potrivit DEX prin promisiune se intelege un angajament prin care cineva se obliga sa faca ceva, sau o fagaduiala. In dictionarele de drept, cu exceptia promisiunii publice de recompensa, promisiunea imbraca forma unor conventii cum sunt : promisiunea de a determina pe altul sa ratifice un act, promisiunea de contract, promisiunea de vinzare cumparare si promisiunea pentru altul.

Socotim ca potrivit art.291 Cod penal promisiunea presupune o conventie privind vanzarea influentei care include oferta si acceptere rezultatul al unei negocieri prin care cumparatorul de influenta se angajeaza sa-i dea o suma de bani, un dar, sau un folos vanzatorului de influenta, iar ultimul se obliga sa determine un functionar public sau privat sa faca,sau sa nu faca ori sa intirzie un act concret ce intra in atributiile sale de serviciu sau sa faca un act contrar acestor atributiuni ; Angajamentul promitentului trebuie sa fie realizabil si nu imposibil de realizat.

Credem ca legiuitorul a prevazut distinct promosiunea de oferta dat fiind efectele juridice diferite ala acestora ca urmare a periculozitatii diferite, element necesar in dozare pedepsei precum si in cazul desistarii, ori al aplicarii dispozitiilor exoneratoare de raspundere penala ale art. 291 Cod penal. Promisiunea poate fi facuta verbal sau scris dar trebuie sa indeplineasca conditiile ofertei precum si cele specifice promisiunii. Promisiunea presupune si o anumita participatiune din partea vinzatorului de influenta.

Darea de bani, daruri sau alte foloase consta in actiunea cumparatorului de influenta ce poate imbraca urmatoarele forme :

  • inmanarea banilor, darurilor catre vanzatorul de influenta ;
  • prestarea de servicii, cedarea folosintei unui bun, imprumutul, ori alte foloase ;
  • renuntarea la achitarea unei datorii,la restituirea unui bun
  • plata prin virament , prin internet ;
  • punerea vanzatorului de influenta in posesia banilor sau darurilor in alt mod decat prin inmanare directa ori plata electronica sau bancara, punerea banilor in buzunarul, intre actele, in autoturismul etc. vanzatorului de
  • darea de bani sau daruri prin intermediar ;

In mod obisnuit prin folos se intelege orice castig moral sau material care nu imbraca forma unui dar.

Actiunea sau inactiunea care constituie elementul material al traaficului de influenta sub forma coruptiei active socotim ca trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii :

  • Promisiunea, oferta sau darea sa vizeze bani, daruri sau alte foloase in schimbul influentei calificate
  • Banii, darurile sau alte foloase sa nu fie lagal datorate de cumparator, vanzatorului de influenta ;
  • Promisiunea, oferirea   sau   darea   de   bani,   de   daruri   sau   alte   foloase   sa    fie anterioara sau cel mai tarziu concomitente cu efectuarea, neefectuarea sau efectuarea cu intarziere a unui act ce intra in atributiile sale de serviciu sau sa faca un act contrar acestor atributii ;

In ceea ce priveste latura subiectiva a infractiuni socotim ca o constituie intentia drecta calificata prin scop respectiv :

  • Sa obtina o anumita influenta necesara realizarii scopului sau ;
  • Influenta sa vizeze determinarea functionarului public sau functionarului din domeniul public ori privat sa faca ori sa nu faca ori sa intarzie un act ce intra in atributiile sale de serviciu sau sa faca un act contrar acestor

Este de observat ca infractiunea de trafic de influenta sub forma coruptiei active poate sa existe si in conditiile in care cel care are sau lasa sa se inteleaga ca are influenta asupra functionarului public din domeniul public ori privat refuzand in mod repetat oferta a sesizat organul de urmarire penala.

Conform art.291 Cod penal in cazul savirsirii infractiunilor de trafic de influenta sub forma coruptiei active cat si pasive, bani valorile sau orice alte bunuri care au facut obiectul acestor infractiuni in principiu se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata la plata echivalentului lor in bani. Banii valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat daca aceaste denunta autoritatii fapta mai inainte ca organul de urmarire sa fi fost sesizat pentru acea fapta.

SECT.VII. Traficul de influenta, infractiunile de coruptie si de serviciu din perspectiva Consiliului Superior al Magistraturii (conferinta Noul Cod Penal)

  1. Traficul de influenta*

 Are ca modalități alternative de realizare pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase (spre deosebire de primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, în reglementarea anterioară).

Sintagma „pentru sine sau pentru altul” reglementează situațiile de participație penală, dar acest fapt nu înseamnă că instigatorul sau complicele ar putea să aibă calitatea de autor al infracțiunii de trafic de influență, deoarece trebuie îndeplinite și condițiile legii privind calitatea de funcționar public.

Ca atare, în măsura în care o persoană pretinde pentru altul o sumă de bani, această persoană va fi considerată complice sau instigator la una dintre infracțiunile de luare de mită sau dare de mită.

În situația Publicație co-finanțată de Elveția prin intermediul Programului de Cooperare Elvețiano-Român pentru reducerea disparităților economice și sociale în cadrul Uniunii Europene extinse 120 în care banii sau alte foloase sunt cerute atât pentru sine, cât și pentru altul, va exista o singură infracțiune.

Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, inclusiv confiscarea extinsă putând fi aplicată.

Varianta agravată a infracțiunii este cea prevăzută de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările ulterioare, referitor la aceleași categorii de persoane menționate și în cazul infracțiunii de luare de mită, cu deosebirea că, în ceea ce privește pedeapsa, se face doar precizarea că limitele de pedeapsă se majorează cu o treime.

Situații tranzitorii:

  • cu privire la limitele de pedeapsă este mai favorabilă legea nouă, care are limita maximă mai redusă (7 ani, în loc de 10 ani);
  • cu privire la reținerea art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 anterior modificării (în aceleași condiții ca și în cazul infracțiunii de luare de mită).

B.  Infracțiuni de corupție și de serviciu*

Infracțiunile de corupție și infracțiunile de serviciu sunt reglementate separat, cu această

 

  • Prelegere susținută de procuror Georgina BODORONCEA 2015 Bucuresti

denumire, în capitole distincte, în Titlul V al Noului Cod penal (în continuare, NCP), intenția legiuitorului fiind aceea de a le da importanța cuvenită raportat la realitatea socială.

În ceea ce privește infracțiunile de corupție nu există modificări fundamentale în raport cu reglementarea anterioară, iar referitor la infracțiunile de serviciu trebuie remarcat, pentru început, că unele dintre ele au fost aduse în acest capitol din alte segmente ale reglementării anterioare (de exemplu, delapidarea era prevăzută în cadrul infracțiunilor contra ptrimoniului, violarea secretului corespondenței era reglementată în cadrul celor contra libertății persoanei etc.), pe considerentul că acestea aveau un dublu obiect juridic, iar legiuitorul a apreciat că obiectul juridic special ținând de relațiile de serviciu și de protecția acestor relații este mai important decât cel subsidiar.

1.  Subiectul activ al infracțiunilor de corupție și de serviciu

Primul element pe care îl vom aborda se referă la subiectul activ al infracțiunilor de corupție și de serviciu, respectiv funcționarul public, reglementarea comună celor două infracțiuni regăsindu-se în dispozițiile art. 175 NCP.

Noua reglementare aduce modificări față de cea anterioară. Astfel, prin NCP este dată o definiție de sine stătătoare noțiunii de „funcționar public”, spre deosebire de art. 147 CP 1969, care, pentru a-l defini, făcea trimitere la persoanele enumerate în art. 145 CP 1969.

În urma reglementării în mod exhaustiv a categoriilor aferente noțiunii de funcționar public au apărut și primele dificultăți legate de încadrarea diferitelor persoane într-una dintre categoriile reglementate de art. 175 NCP.

În forma de bază a alin. (1), respectiv funcționarul public propriu-zis, legea enumeră trei categorii:

  • 175 alin. (1) lit. a): persoana care exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti;
  • 175 lit. b): persoana care exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură;
  • 175 lit. c) : persoana care exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.

Dintre acestea, reglementarea de la lit. c) oferă, credem noi, definiția cea mai clară. Astfel, dispoziția se referă la toate persoanele care acționează în domeniul economic, condiționările (limitările) fiind legate de existența unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuțiile funcționarului trebuind să fie legate de obiectul de activitate al acesteia.

În ceea ce privește delimitarea între definiția conținută la lit. a) și cea de la lit. b) este evident că există o suprapunere a persoanelor indicate de cele două texte, deosebirea constând în aceea că persoanele arătate la lit. a) sunt, conform dispozițiilor din Constituția României, învestite cu prerogativele puterii legislative Publicație co-finanțată de Elveția prin intermediul

Programului de Cooperare Elvețiano-Român pentru reducerea disparităților economice și sociale în cadrul Uniunii Europene extinse 115 (parlamentarii), executive (Guvernul și Președinția) și judecătorești (judecătorii, procurorii, membrii Consiliului Superior al Magistraturii).

Toate celelalte persoane care exercită funcții, activități legate de atribuțiile și  responsabilitățile persoanelor arătate la lit. a) pot fi încadrate la lit. b) (de exemplu, grefierii, magistrații-asistenți).

Pentru realizarea unei încadrări corecte a unei persoane în categoria funcționarului public definit la lit. a) sau b) a art. 175 NCP, în afara textului constituțional este nevoie și de consultarea anumitor legi speciale (de exemplu, Legea nr. 188/1999 a funcționarului public, Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice).

Nu există anumite consecințe juridice în situația în care, în mod greșit, unei persoane i s-ar atribui calitatea de funcționar public în sensul alin. (1) lit. a) sau lit. b) ale art. 175 NCP, deoarece, în marea majoritate a situațiilor, legea se referă la subiectul activ al anumitor infracțiuni ca la funcționarul public, fără distincții, nefiind obligatorie sau necesară încadrarea la alin. (1) lit. a) sau lit. b) ale textului. Această încadrare ține însă de rigurozitate juridică, în vederea stabilirii în mod clar a responsabilităților și atribuțiilor.

Dacă încadrarea unei persoane într-una dintre cele două categorii descrise la lit. a) și b) ale  art. 175 alin. (1) nu are, așadar, atât de multă importanță sub aspectul consecințelor juridice,  în schimb are importanță încadrarea unei persoane ca fiind funcționar public într-una dintre cele două categorii reglementate la alin. (1), respectiv alin. (2) ale art. 175 NCP, corelativ cu posibilitatea comiterii anumitor infracțiuni, într-o anumită modalitate (luarea și darea de mită). NCP reglementează cu caracter de noutate categoria funcționarului public asimilat,  alin. (2) al art. 175 stabilind că este considerat funcționar public, în sensul legii penale,

„persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public”.

Pentru a fi considerat serviciu de interes public trebuie ca acesta să urmărească satisfacerea unor nevoi de interes general și să releve, în mod direct sau indirect, o autoritate publică. Din perspectiva acestor condiții, dobândirea calității de funcționar public în sensul alin. (2) ar rezulta din delegarea de către autoritățile statului unor întreprinderi sau persoane private a atribuției de a îndeplini anumite servicii publice, păstrând însă controlul asupra acestora prin autorizarea, licențierea, supravegherea exercitate asupra lor.

Din expunerea de motive a NCP rezultă că exemplele cel mai des folosite pentru a ilustra categoria de persoane care sunt asimilate funcționarilor publici sunt cele de executori judecătorești și notari publici. Astfel cum rezultă din legile speciale care reglementează statutul profesiilor menționate, aceste persoane nu sunt funcționari publici în sensul art. 175.

În același timp însă, ele își desfășoară activitatea sub autoritatea statului, și prin aceasta pot fi asimilate funcționarului public.

Pentru a identifica și alte profesii care se încadrează în categoria funcționarului public asimilat este nevoie ca, de fiecare dată, să fie realizată o analiză a legii speciale care reglementează statutul profesiei respective.

Ca atare, atâta timp cât pentru desfășurarea unei anumite activități este necesară o autorizare din partea unei autorități a statului, aceste persoane pot fi încadrate în categoria prevăzută la art. 175 alin. (2). Astfel, în considerarea altor persoane care pot fi încadrate în categoria funcționarului public asimilat au fost menționate profesiile de avocat (în situațiile în care conferă caracter oficial anumitor acte), medic [fiind vorba aici doar de medicii care își desfășoară activitatea în clinici private, medicii din unitățile de stat încadrându-se în categoria reglementată în art. 175 alin. (1) lit. b)]24. 24 Prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nr. 26 din 3 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 24 din 13 ianuarie 2015, s-a stabilit că medicul angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate are calitatea de funcţionar public în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a-ll-a din Codul penal. Publicație co-finanțată de Elveția prin intermediul Programului de Cooperare Elvețiano-Român pentru reducerea disparităților economice și sociale în cadrul Uniunii Europene extinse 116 Sub titlul de infracțiuni de corupție și de serviciu comise de alte persoane, potrivit dispozițiilor art. 308 NCP, legea reglementează și o altă categorie de persoane care, deși nu au calitatea de funcționar în sensul art. 175, pot fi subiect activ al infracțiunilor prevăzute în titlul respectiv.

Pentru a avea calitatea cerută de textul de lege, aceste persoane trebuie să desfășoare o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) (de exemplu, personalul din cadrul unui cabinet notarial, al unui executor judecătoresc sau cabinet medical privat) ori în cadrul oricărei persoane juridice, atât de drept privat, cât și de drept public (de exemplu, personalul auxiliar din cadrul Parlamentului).

În situația în care o persoană se încadrează în dispozițiile art. 308, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime. Faptele comise de o persoană care intră în această categorie constituie o variantă atenuată a formei tip a infracţiunii respective comisă de un funcţionar public.

În practică se mai pune problema dacă practicienii în insolvență și experții judiciari se încadrează în dispozițiile art. 175. Întrucât aceștia acționează la dispoziția judecătorului sindic, iar acesta se încadrează în categoria reglementată prin dispozițiile art. 175 alin. (1) lit. a) NCP, este îndeplinită condiția privind autorizarea lor de către stat, astfel că fac parte din categoria prevăzută de art. 175 alin. (2) NCP.

  1. Pedeapsa amenzii care însoțește pedeapsa închisorii

Este o instituție nou introdusă în partea generală a NCP. Potrivit dispozițiilor art. 62 NCP,

„dacă prin infracţiunea săvârşită s-a urmărit obţinerea unui folos patrimonial, pe lângă pedeapsa închisorii se poate aplica şi pedeapsa amenzii”.

Posibilitatea aplicării ei în cazul infracțiunilor de corupție și de serviciu trebuie privită sub două aspecte: pe de o parte, chiar dacă legea nu face distincție, această pedeapsă nu poate fi aplicată în cazul oricărei infracțiuni dintre cele aflate în discuție, iar pe de altă parte, pedeapsa amenzii care însoțește pedeapsa închisorii poate fi aplicată și în cazul infracțiunilor care au consecințe patrimoniale.

Textul de lege permite aplicarea unei sancțiuni suplimentare celor care urmăresc obținerea unor astfel de foloase. De exemplu, o astfel de sancțiune ar putea fi aplicată în cazul săvârșirii unei infracțiuni de abuz în serviciu reglementată de art. 132 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, în care prin săvârșirea abuzului în serviciu se urmărește un scop patrimonial, dar nu ar putea fi aplicată în cazul infracțiunii de abuz în serviciu constând în îngrădirea unor drepturi, dacă prin săvârșirea faptei nu se urmărește obținerea unui folos patrimonial.

În cazul aplicării acestei sancțiuni suplimentare, cuantumul zilelor-amendă se determină în raport de durata pedepsei închisorii stabilite de instanță. De exemplu, în cazul unei pedepse cu închisoarea de 4 ani aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită se va urmări, conform dispozițiilor art. 62 NCP, textul care prevede numărul de zile-amendă pentru pedeapsa cu închisoarea mai mare de 2 ani.

SECT.VIII.    Jurisprudenta

SPETA – TRAFICUL DE INFLUENTA SI LUARE DE MITA

 

Pe rol soluţionarea cauzei penale în primă instanţă privind pe inculpatul: C…R… I… O… – trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de:

– luare de mită prev. de art. 289 alin. 1 C. pen. cu referire la art. 6 şi 7 alin. 1 lit. c din Legea nr. 78/2000 şi

-trafic de influenţă prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 6 şi 7 lit. c din Legea nr.

78/2000,

-cu aplicarea art. 38 alin. 1 C. pen.

La apelul nominal facut in cauza nu se prezintă nimeni. Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele de mai sus, după care:

Prin Serviciul Registratură al Tribunalului B., la data de 24.11.2016, avocatul ales la inculpatului C…R… I… O… , D. R. , a depus concluzii scrise privind fondul cauzei, fiind ataşate la dosar.

Instanţa constată că dezbaterea pe fond a avut loc la termenul de judecată din data de 21.11.2016 când părţile prezente au formulat concluzii pe fondul cauzei care au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânând pronunţarea pentru data de 25.11.2016, dată la care s-a pronunţat prezenta hotărâre.

TRIBUNALUL DELIBERAND,

Prin rechizitoriul emis în dosarul …./P/2015, al Parchetului de pe lângă Tribunalul B, si inregistrat la instanta la 06.7.2016, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C…R. -I. – O… , [politist de ordine publica] pentru infracţiunile de luare de mită prev. de art. 289 alin. 1

  1. cu referire la art. 6 şi 7 alin. 1 lit. c din Legea nr. 78/2000 şi trafic de influenţă prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 6 şi 7 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 38 alin. 1 C. pen.

Se retine in actul de sesizare ca inculpatul C…R. -I. -O… , în calitate de agent principal de poliţie în cadrul Poliţiei Municipiului O – Biroul Ordine publică, în data de 3 noiembrie 2015, aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a pretins şi primit suma de 50 de lei de la denunţătorul H. S. -I. , pentru a nu lua faţă de acesta măsurile corespunzătoare în condiţiile în care denunţătorul a săvârşit o contravenţie rutieră constatată de agentul de poliţie (trecerea pe culoarea roşie a semaforului în zona străzii M).

S-a mai reţinut ca inculpatul C…R. -I. -O… , în cursul anului 2016, aproximativ în perioada ianuarie – februarie, a solicitat o sumă nedeterminată de bani sau alte foloase de la denunţătoarea H. M. -L. , pentru a interveni la examinatorul auto care urma să o examineze pe denunţătoare la proba practică pentru obţinerea permisului de conducere, după care în data de 4 februarie 2016 inculpatul a primit de la denunţătoare suma de 50 Euro iar în data de 5 februarie 2016 a mai primit suma de 100 de Euro, susţinând că sumele de bani au fost solicitate pentru examinator şi că l-a influenţat pe examinatorul auto C. O… pentru a o ajuta  pe denunţătoare să promoveze proba practică.

Starea  de  fapt  se  probeaza  de  PT  Bihor  cu  urmatoarele  mijloace  de  proba:  –  adresa nr.

…./S.J.A.Bh. din data de 05.11.2015 a D.G.A. – Serviciul Judeţean Anticorupţie Bihor (f. 3); denunţul penal formulat de H. S. -I… în data de 05.11.2015 (f. 4-6); proces-verbal din data de 05.11.2015 al D.G.A. – S.J.A. Bihor (f. 7-8); ordonanţă din 05.11.2015 de începere a urmăririi penale in rem (f. 9); ordonanţă de delegare din 05.11.2015 (f. 11-12); ordonanţă din 05.11.2015 de identificare a persoanei (f. 13-14); declaraţiile martorului H. S. -I… (f. 16-19); proces-verbal din 05.11.2016 de identificare a persoanei după fotografie (f. 20-25); adresa nr.

../04.11.2015 a I.P.J. Bihor – Centrul Operaţional (f. 26); referate cu propunere de emitere/prelungire a mandatului de supraveghere tehnică din datele de 09.11.2015, 13.11.2015, 18.11.2015, 07.12.2015, 08.12.2015, 06.01.2016, 06.02.2016, 07.03.2016 (f. 28-30, 39-41, 48-50, 63-66, 73-75, 77-80, 91-95, 106-111); încheieri de emitere/prelungire a mandatelor   de   supraveghere   tehnică:   nr.   ../09.11.2015,   ../13.11.2015,   ../18.11.2015,../07.12.2015, ../08.12.2015, ../06.01.2016, ../06.02.2016, ../07.03.2016 (f. 31-33, 42-44, 54-56,   66-67,   69-70,   81-83,   97-100,   112-115);   mandate   de   supraveghere   tehnică:   nr.…/UP/09.11.2015,          ……/UP/09.11.2015,          …/UP/09.11.2015,         ../UP/13.11.2015,./UP/18.11.2015,           ……/UP/07.12.2015,           ../UP/08.12.2015,           …/UP/06.01.2016…/UP/06.01.2016, ../UP/06.02.2016, ./UP/06.02.2016, ./UP/07.03.2016, …./UP/07.03.2016 (f. 34-36, 45, 57, 68, 71, 84-85, 101-102, 116-117); ordonanţe din 18.11.2015 şi 11.03.2016

de încetare imediată a interceptării unor convorbiri telefonice (f. 51-53, 118-120); note de interceptări telefonice (f. 63-90, 106, 134-146); adresa nr. …/28.01.2016 a I.P.J. Bihor (f.  86); declaraţia martorului C. D. (f. 87-89); proces-verbal din data de 03.03.2016 al D.G.A. –

  • Bihor (f. 103-104); adresa nr. ../26.04.2016 a Instituţiei Prefectului Judeţului Bihor – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor (f. 122-139); declaraţiile martorului M. C. (f. 140-142, 291-293); autodenunţul martorei H. M. – L. din data de 20.05.2016 (f. 146-150); declaraţiile martorei H. M. -L. (f. 151-161);  declaraţia martorului C. L. -M. (f. 162-164); procese-verbale din data de 23.05.2016 de  redare a convorbirilor telefonice (f. 166-187); declaraţia martorului B. I. -O. (f. 188-191); adresa nr. 69316/25.05.2016 a Instituţiei Prefectului Judeţului Bihor – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor (f. 192-201); proces- verbal din 26.05.2016 de redare a înregistrării apelului 112 efectuat de denunţătorul H. S. -I… (f. 202-204); ordonanţă din 20.05.2016 de extindere a urmăririi penale şi de efectuare în continuare a urmăririi penale (f. 205-206); declaraţia martorului C. O… -L. (f. 207-209); procese-verbale de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi drepturilor suspectului/inculpatului C…R. -I. -O… (f. 210-212, 240-242);declaraţiile suspectului/inculpatului C…R. -I. -O… (f. 213-218, 243-246); declaraţia martorului P H-P (f. 220-223); fişa postului inculpatului şi rapoarte (f. 226-236); ordonanţă din 07.06.2016 de punere în mişcare a acţiunii penale (f. 237- 239); împuternici avocaţiale (f. 247, 264, 274-275, 281); ordonanţă de reţinere din 09.06.2016 (f. 248-250); proces-verbal din 09.06.2016 de aducere la cunoştinţă a drepturilor reţinutului (f. 251);- proces-verbal din 10.06.2016 de punere a dosarului la dispoziţia avocatului ales al inculpatului pentru consultare (f. 255); ordonanţă din 10.06.2016 de dispunere a controlului judiciar (f. 258-262); cereri formulate de avocatul ales al inculpatului (f. 263, 265-267, 272- 273, 276-280, 288); ordonanţă din 14.06.2016 de admitere în parte a cererii de probaţiune a inculpatului (f. 289-290); proces-verbal din 24.06.2016 de citare a martorului H. S. -I… (f. 294-295).

Inculpatul a arata ca nu doreste sa uziteze de procedura recunoasterii vinovatiei, intrucat nu recunoaste faptele pentru care a fost trimis in judecata.

Inculpatul a fost audiat declarand ca nu recunoste faptele pentru care este trimis in judecata. Inculpatul fiind reaudiat , arata ca nu doreste sa fie testat cu poligraful, dar s-a aratat de acord cu prestarea unei munci neremunerate in folosul comunitatii daca instanta va dispune in acest sens,

Ca urmare a contestarii probelor instanta a incuvintat sa fie audiati toti martorii din rechizitoriu.

La solicitarea inculpatului, instanta i-a pus la dispozitie inculpatuli suportii optici privind inregistrarile ambientale. Ca urmare a contestarii inregistrarii vocii, instanta a respins la termenul de judecata din 15.11.2016 solicitarea de efectuare a unei expertize criminalistice a vocii apreciind ca in cauza sunt suficiente probe, martora denunatoare recunoscand in sala de judecata continutul convorbirii de la data de 4 februarie 2016, purtata cu inculpatul.

Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:

  1. Cu privire la infractiunea de luare de mita pentru care inculpatul C…R… este trimis in judecata, instanta apreciaza ca:

S-a retinut in actul de sesizare ca inculpatul C…R. -I. -O… , în calitate de agent principal de poliţie în cadrul Poliţiei Municipiului O – Biroul Ordine publică, în data de 3 noiembrie 2015, aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a pretins şi primit suma de 50 de lei de la denunţătorul H. S. -I. , pentru a nu lua faţă de acesta măsurile corespunzătoare în condiţiile în care denunţătorul a săvârşit o contravenţie rutieră constatată de agentul de poliţie (trecerea pe culoarea roşie a semaforului în zona străzii M din O), fapta care in optica parchetului ar intruni elementele constitutive ale infractiunii de luare de mita prevazuta la art 289 cod    penal cu retinerea art 6 si 7 lit c) din Legea 78/2000.

Administrand probele nemilocit in fata instantei , ulterior administrarii acestora in faza de urmarire penala, instanta apreciaza ca nu exista suficiente probe pentru a retine vinovatia inculpatului cu privire la infractiunea de luare de mita.

Potrivit dispoziţiilor art. 103 C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol „condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă”. Textul de lege invocat stabileşte trei principii fundamentale şi anume: nedeterminarea anticipată, de către legiuitor, a valorii probelor care se administrează; libertatea de apreciere a probelor de către instanţa de judecată; principiul libertăţii probelor.

În ceea ce priveşte libertatea de apreciere a probelor, instanţa trebuie să ajungă fie la  concluzia că, în cauză, prezumţia de nevinovăţie nu a fost înlăturată şi ca atare trebuie să adopte o soluţie de achitare a inculpatului de orice culpabilitate, fie ajunge la convingerea culpabilităţii persoanei trimise în judecată.

Probabilitatea de culpabilitate trebuie să fie sigură, să fie ridicată la rangul de certitudine şi să rezulte, fără putinţă de tăgadă, din probele administrate în cauză.

Instanţa nu este ţinută, în mod particular, de nicio probă, convingerea sa reprezentând corolarul esenţial al puterii de apreciere a probelor, evident numai pe baza probelor administrate în limitele legii. în virtutea acestui fapt, instanţa nu este legată de recunoaşterea sau nerecunoaşterea faptelor, fiind necesar şi obligatoriu a se analiza probele în ansamblul lor, valoarea fiecărei mărturii fiind coroborată cu celelalte probe.

Având în vedere dispoziţiile legale enunţate anterior, dar şi dispoziţiile art. 100 alin. (2) C. proc. pen. – potrivit cu care „în cursul judecăţii, instanţa administrează probe (…) atunci când consideră necesar pentru formarea convingerii sale” , s-a impus independent de contestarea probelor o administrare nemijocita a probelor testimoniale in special de declaratiilor denuntatorilor.

La baza acuzatiei de luare de mita sta denuntul formulat de catre numitul H. S. . Denuntatorul invedereaza ca a fost oprit de un potential politist care pentru a nu-i aplica o sanctiune la regimul rutier, i-ar fi pretins suma de 50 lei care ar fi si fost remisa instantaneu. Dupa potentialul si incertul moment al opririi, intre [15 min si 2 ore ] denuntarorul suna la numarul unic de urgenta 112 , pentru a reclama ca un fals politist i-a solicitat o suma de bani pentru a nu-l sanctiona.

In urma activitatilor investigativ operative DGA SERVICIUL JUDETEAN O. , identifica potentialul suspect in persoana inculpatului, avand in vedere ca in acea zi , in acea zona actiona o singura patrula auto formata din 2 politisti, C…R. [inculpatul din aceasta cauza]      si P. H.

Denuntatorul il recunoste pe inculpatul C…din o plansa foto alb negru care contine un numar de 6 persoane, indicandu-l pe politistul care , avea o forma de acnee pe fata.

Dupa inceperea urmaririi penale in rem se solicita de la IPJ, fisa postului, avizul de politie rutiera, fisa de interventie la eveniment[ pt data de 3.11.2015], pentru a stabili calitatea exacta a persoanei care l-ar fi oprit in trafic pe denuntator.

Conform fişei postului nr. …./30.01.2013, [la care am facut referire] semnată de inculpat pentru luare de cunoştinţă la data de 14.12.2013, agentul principal de poliţie C…R. -I. –       O… avea, printre altele, următoarele sarcini şi îndatoriri: efectuează acte de constatare şi de sancţionare faţă de persoanele care comit contravenţii (f. 226-230).

Atribuţiile generale are oricărui poliţist sunt prevăzute totodata în Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, care în art. 31 alin. 1 lit. a) enunta că, în realizarea atribuţiilor ce îi revin, potrivit legii, poliţistul este învestit cu exerciţiul autorităţii publice şi are următoarele drepturi şi obligaţii principale, respectiv să legitimeze şi să stabilească identitatea persoanelor care încalcă dispoziţiile legale ori sunt indicii că acestea pregătesc sau au comis o faptă ilegală, prevederi legale care sunt generice, pentru explicitarea acestora emitandu-se ordine si dispozitii interne.

Conform adresei parvenita de la IPJ, ca urmare a solictarii instantei inculpatul nu detinea calitatea de politist rutier in cursul anului 2015 . IPJ nu pune la dispozitia instantei documente prin care i s-a adus la cunostinta inculpatului [politist de ordine publica] ce atributii ar avea in situatia in care acesta ar lua act de comiterea unor contraventii la regimul rutier, insa acestea nici nu erau necesare in contxtul in care acestea sunt prevazute explicit la art 26, 28 si 31 din Legea 218/2002 privind organizarea Politiei Romane. Faptul ca la nivel de unitate a IPJ BIHOR sau la nivelul IGPR sunt stabilite sarcini pe structuri politienesti, nu este de natura sa duca la modificarea efectiva a atributiilor generice prevazute in lege in sarcina politistului.

Inculpatul C…O… I… R… în calitate de agent de poliţie în cadrul Poliţiei Municipiului O. – Biroul de Ordine Publică, Siguranţă Publică şi Patrulare avea calitatea de subiect activ nemijlocit al infracțiunii de luare de mita prin prisma prevederilor (art.175 Cod penal);avand posiblitatea sa identifice, sa constate si sa sanctioneze orice fapta prevazuta de legea contraventionala de ordine publica sau de ordine rutiera, indiferent de dispozitiile cu caracter administrativ existentela nivelul unitatii de politie.

Tribunalul apreciază că acțiunile pretins desfășurate de către inculpatul C…R… nu constituie încălcări ale art. 26, 28, 31 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române deoarece polițiști, indiferent de compartimentul în care fac parte, pot proceda la oprirea în trafic a autovehiculelor când există date cu privire la comiterea unei infracțiuni sau contravenții, chiar dacă nu ar avea calitatea originară de organ de constatare.

Din probele administrate insa nu se poate reține comiterea de către inculpatul C… R… a unor acțiuni cu încălcarea atribuțiilor de serviciu reglementate expres prin legislația primară.

Declaratiile martorilor C. si M. C. ( aflate la fila 140 u.p.)-martori indirecti colegi de munca  ai inculpatului, nu aduc elemente noi de natuara a stabili ca inculpatul ar fi luat mita ci doar ca acesta a pus intrebari cu privire la reclamantia efectuata prin 112 de reclamantul H. S. , devenit ulterior denuntator in cauza. Mai mult potrivit declaratiei colegului de echipaj P. H. , acesta a fost cel care i-a solicitat expres inculpatului sa se deplaseze la sediul IPJ Bihor  pentru a cere explicatii in legatura cu reclamatia denuntatorului, colegul fiind iritat de faptul ca inculpatul a raportat operatorului SNAU, ca este „impreuna cu P. H. ”.

Totodată, instanta apreciaza ca martorul P. H. este cel care i-a cerut lui C…să meargă la martorul C. la dispecerat , pentru a se lămuri în ceea ce priveşte acel apel la 112, iar martorul

  1. , contrar declaraţiei lui P. H. din faza de urmărire penală, susţine că nu i-a prezentat acea înregistrare a apelului telefonic, inculpatului .Mai mult, martorul P. H. , care de altfel nu de puţine ori a lucrat cu inculpatul C. , a declarat faptul că acesta avea o conduită ireproşabilă din punct de vedere al unei eventuale încălcări a dispoziţiilor legale , ba mai mult exclude orice posibilitate de săvârşire de infracţiuni de corupţie de către C. .

Faptul ca inculpatul oscileaza in declaratii, in cursul urmarii penale si al judecatii,[ca a fost sau nu la masa cu P. H. ..etc.] ca nu doreste sa efectueze testul poligraf sunt chestiuni care  tine de apararea acestuia,organelor judiciare revenind sarcina probei in contextul in care declaratia inculpatului este divizibila si retractabila.

Conform aliniatului 1 al articolului 289 din codul penal::”1) Fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.”

Din analiza normei de incriminare rezultă că fapta de luare de mita trebuie să fie săvârşită în exercitarea atribuţiilor de serviciu prin raportare la prescripţiile normative ale legii. Desi se solicita IPJ Bihor sa comunice temeiul juridic prin care politistul de ordine publica are obligatia de a anunta un echipaj rutier pentru a aplica sanctiuneaIPJ nu raspunde. IPJ Bihor, trimite adresa instantei catre Politia Muncipiului O. ,institutie fara personalitate judirica, care comunica un raspuns evaziv, cu trimitere la o norma interna, inferioara legilor si ordonantelor Guvernului, norma care este vadit contrara prevederilor art 15 coroborat cu art 16 din OG.2/2001, privind regimul contraventiilor. Mai mult desi se solicita expres ca IPJ sa comunice dovada de luare la cunostinta a acestei norme cu caracter intern ,institutia nu se conformeaza sfidand practic instanta de judecata.

Îndeplinirea unei atribuţii de serviciu implică manifestarea de voinţă din partea persoanei în cauză, care se concretizează în acţiunile efective ale acesteia şi care are ca scop ducerea la bun sfârşit a obligaţiei prescrise. Analizarea acestui obiectiv se raportează, pe de o parte, la un standard intern/subiectiv al funcţionarului public care exercită atribuţia de serviciu, cât şi la  un standard obiectiv. Standardul subiectiv ţine de forul interior al funcţionarului public, iar standardul obiectiv are ca element de referinţă principal normativul actului care reglementează atribuţia de serviciu respectivă.

Cele două standarde coexistă, standardul subiectiv nu poate exceda standardului obiectiv, în analiza modalităţii de executare a unei atribuţii de serviciu, acesta din urmă fiind prioritar.

Standardul obiectiv este determinat şi circumscris prescripţiei normative, reglementarea atribuţiilor de serviciu şi a modalităţii de exercitare a acestora.

Întrucât ilicitul penal este cea mai joasă formă de încălcare a unei valori sociale, iar consecinţele aplicării legii penale sunt cele mai grave, comportamentul interzis trebuie să fie impus prin lege.

Faptul ca denuntatorul il identifica in sala pe inculpat, aceasta stare de fapt nu constituie neaparat o alta proba coroborabila cu denuntul depus la DGA si cu recunosterea facuta atunci de catre denuntator din plansa foto. Faptul ca la dosar se afla transcrierea inregistrarii de la 112, aceasta nu face nimic altceva decat reproduce reclamatia orala a martorului care ulterior se obiectivizeaza in denunt.

Denuntul formulat de catre martorul H.  S.  ,  [reglementat  la  art  290  cod  procedura  penala] constituie doar un mod de sesizare a organelor judiciare si nu are  o  valoare probatorie în sine, astfel că, din aceasta, nu pot rezulta indicii rezonabile că o persoană[inculpatul] a săvârşit fapta pentru care s-a început urmărirea penală, fiind necesar ca pe baza unor investigaţii să se stabilească dacă există suficiente probe certe de vinovatie prin care sa se stabileasca ca peroana in cauza a comis fapta dedusa judecatii.

Sub aspectul standardului probator Tribunalul consideră că activitatea de pretindere  și  primire de bani de către inculpatul C…R. , în exercitarea atribuțiilor de serviciu nu a fost dovedită de parchet dincolo de orice dubiu rezonabil acuzarea întemeindu-se în principal pe declarațiile denunțătorului H. S. si denuntului acestuia. Faptul ca martorii C sau M. ar fi aflat de la denutator cand s-a apelat numarul unic „112”ca un „fals politist”, i-a solicita aestuia  bani nu schimba natura de martori indirecti a acestora . În aceste circumstanțe, TRIBUNALUL constată că, în esență, proba provine de o singură sursă directă.

Instanta, pe cale de consecinta nu poate considera ca inculpatul C…R. -I. -O… , aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu în data de 3 noiembrie 2015 pe str. M. din O. , a solicitat şi primit de la un conducător auto (H. S. -I. ) suma de 50 de lei pentru a nu lua măsurile legale corespunzătoare pentru săvârşirea de către acesta a unei contravenţii rutiere, neexistand probe in acest sens.

In baza art 396 alin 5 cod procedura penala, cu referire la art 16 lit c) cod procedura penala, instanta il va achita pe inculpat de sub acuzatia de luare de mita prevazuta la art 289 cod penal cu retinerea art 6 din Legea 78/2000.

  1. In ceea ce priveste solicitarea de schimbare de incadrare juridica din infractiunea de luare de mita prevazuta la art 289 cu retinerea art 6 si 7 lit c) din Legea 78/2000, in infractiunea de abuz in serviciu prevazuta la art.297 cod penal raportat la art 13 ind 2 din legea 78/2000, instanta o va respinge ca

Bunaoara infractiunea de abuz in serviciu este retinuta de organele de urmarirre penala doar in situatia in care apreciaza ca nu subzista in sarcina inculpatului o infractiune de luare de mita. Or in speta de fata procurorul a apreciat ca fapta inculpatului care pretinde suma de 50 lei, pentru a trece cu vederea o contraventie la regimul rutier constituie infractiunea de luare de mita , dispunand pentru aceasta trimiterea in judecata a inculpatului.

Tribunalul apreciază că varianta agravată a infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr.78/2000 (dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial) nu implică existența unor acte de pretindere sau primire de bunuri în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, caz în care se impune reținea comiterii infracțiunii de luare de mită.

c)  Cu privire la infractiunea de trafic de influenta prevazuta la art 291 alin 1 cod penal cu retinerea art 6 respectiv 7 lit c din legea 78/2000.

Din probele administrate in cursul urmaririi penale si ulterior al judecatii[a se vedea declaratiile denuntatoarei, dosar examinare, declaratia martor B O, inclusiv a inculpatului ], instanta retine ca in anul 2013, martora denuntatoare H M a urmat cursurile Şcolii de şoferi  D, după care a căzut proba teoretică de 3-4 ori, reuşind să promoveze această probă la  sfârşitul anului 2015, şi, după ce a făcut câteva ore suplimentare de conducere, martora a căzut la proba practică de conducere a autovehiculului. În acest context, martora a luat legătura cu inculpatul C. , viitorul ei naş de cununie, în considerarea faptului că acesta este poliţist.

La dosarul de urmarire penala, exista dosarul de inmatriculare la scoala de soferi precum si dosarul de examinare a denuntatoarei emis de catre DRPCIV.

Din aceste înscrisuri rezultă că martora H. M. -L. a efectuat un număr de 6 ore suplimentare  la pregătirea practică de conducere auto în cadrul Şcolii de conducători auto G I în perioada 18 – 22 decembrie 2015 cu instructorul auto B I. -O.

Din adresa nr. 68608/26.04.2016 a Instituţiei Prefectului Judeţului Bihor – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor rezultă că în data de 4 februarie 2016, martora H. M. -L. a susţinut proba practică în vederea obţinerii permisului de conducere cu agentul şef de poliţie C. O… -L. din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Bihor şi actele anexate la aceasta (f. 122-139).

In urma investigatiilor efectuate de DGA s-a incheiat procesul-verbal din data de 3 martie 2016, de consemnare a rezultatului verificărilor efectuate din care rezultă că poliţistul examinator „C” („omul negru”, conform apelativului folosit de inculpat) este C. O… -L, agent şef de poliţie în cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatricularea Vehiculelor Bihor (f. 103-104).

Din declaratiile inculpatului, martorei denuntatoare, coroborate cu declaratiile martorilor C. si B, si cu interceptarile efectuate in cauza instanta retine ca la data de 4 februarie 2016, inculpatul si-a insotit  viitoarea fina, pe martora denuntatoare  H L. , pe platoul salii A A,  unde aceasta urma sa isi sustina proba practica.

Interceptarile relevante in cauza sunt urmatoarele:

În ziua de joi, 4 februarie 2016, la ora 08:28:31, inculpatul C…este sunat de H M. -L. , care îi spune că urmează să susţină examenul pentru obţinerea permisului auto cu un anume „C” şi, după ce îi spune inculpatului numele examinatorului, îl roagă pe să vină să „rezolve”:

H: Amu îs la examen pe platou …

………………….

H: Dau cu acela, cu C!

  1. : Cu C. dai? H: Da!
  2. : No, îi bun! Fii atentă, nu fi agitată, nu fi … da? mă auzi?

…………………………

H: Da apoi eu ştiu? Hai până aici dacă-i … dacă se poate rezolva cumva!

Din conţinutul convorbirii telefonice mai rezultă că inculpatul i-a spus viitoarei sale  fine că merge imediat la ea (f. 166-168).

Imediat după această convorbire telefonică, inculpatul îi trimite soţiei sale C…I. a-L (aflată în Italia), un mesaj SMS prin care îi comunică faptul că viitoarea lor fină susţine examenul practic cu „omul negru” şi că merge la ea: „Buna dimineata soarele meu… Eu acum ma-m trezit ca ma sunat L. ca da traseu cu omu negru si e aici p platou cu tavi si daca pot sa merg incolo. Serviciu usor sa ai viata mea. Te iubesc enorm.” (f. 169-170).

În continuare, în cursul dimineţii, inculpatul o sună pe soţia sa în Italia şi, aceasta ştiind că fina lor are examenul practic pentru permisul auto, îl întreabă în mod direct pe inculpat dacă a reuşit ceva iar acesta îi confirmă soţiei sale, aşadar înaintea examenului, că a reuşit (f. 171- 173):

Soţie: Bună dimineaţa! Ce faci?

Inculpat: Ce faci? Da uite aici pe platou cu Tavi şi L. !

………………………………………………………….. Soţie: No, ce face L. ?

Inculpat: Uită-te, aşteaptă, ce să facă?…..

Soţie: Da’ ai reuşit ceva? Inculpat: Da, da, da! No…

La scurt timp, la orele amiezii, inculpatul îi trimite soţiei sale un mesaj SMS prin care o anunţă că fina lor a promovat proba practică de obţinere a permisului: „Avem finutza sofer soarele meu. A luat, te iubesc enorm viata mea.” (f. 174-175).

Instanta retine ca dupa ce a promovat examenul la 4 februarie 2016, inculpatul i-a solicitat denuntatoarei o suma de bani pentru a-i remite catre examinatorul auto,[martorul C], primind o parte din suma, iar in aceasi seara telefonic a mai solicitat o suma de bani intrucat pretul examenului ar fi fost 100 euro, aspect retinut de instanta din coroborarea declaratiei denuntatoarei data in sala de judecata cu interceptarea convorbirii avuta la 4 februarie 2016.

Din interceptare rezulta ca intre inculpat si denuntatoare a existat anterior o discutie cu  privire pretinderea si remiterea unei sume de bani care sa fie transferata ulterior catre examinator.

Astfel la 4 februarie 2016, la ora 18:24:27, inculpatul C…o sună pe fina sa H M. -L. şi îi  spune că poliţistul-examinator i-a cerut suma de 100 de Euro pentru că a ajutat-o pe susnumită să treacă examenul pentru obţinerea permisului auto (f. 220-222):

„C. : L, e o foarte mare problemă, mi-e şi târşeală să ţi-o spun! L: Zi!

C: Cu … ăsta … mă înţelegi? … No, mă întâlnii cu el amu la 6 …f…-l în gură şi pe mă- sa, că n-o putut mai repede…

L: Aşa…

C: No, şi mi-o zis în felul următor, l-am întrebat „Bă, no zi, ce şi cum, cât mă costă?” ştii faza dă astăzi … o zis „Bă, fii atent aici, una cu una fac două, de obicei două, trei sute de euro… pentru tine o sută!” …. Şi zic „O sută de lei?” io către el … zice „Bă, amu hai să fim serioşi!” şi zic „Bă, da n-am atâta, uită-te aşa am!” zic „Amu mâine dacă ţi-oi aduce diferenţa” ştii?

L: Aha!

C: Zice „Nu-i o problemă! Numai vezi că mâine te sun eu când să ne întâlnim şi unde”

… no zic „Bine” … amu n-am avut că dacă aveam L. , puneam eu de la mine să-o dau, ştii? Să nu mai vii tu la O. …

L: Da, da!

…………………….

C: Amu mâine, aştept să mă sune el, ştii?

………..

C: Nu m-am aşteptat, ştii… să-mi ceară… o sută… L: Aha!

 

C: Că data trecută … no bine, data trecută n-o fost pentru el, o fost pentru celălalt! …

…………………………………….

C: Sper din tot sufletul ca nu cumva să crezi altceva! L: Nu, nu, stai liniştit, nu!

C: Că vezi Doamne cer eu pentru mine sau ceva! Chiar din contră, nu absolut nimic, nici măcar …”.

Instanta retine ca dupa promovarea examenului de absolvire al scolii de soferi, la data de 4 februarie 2016, inculpatul i-a pretins martorei denuntatoare suma de 100 euro, pentru a-i remite catre examinatorul auto din cadrul DPRCIV.[inregistrare telefonica, din 4 februarie 2016 ora 18 , declaratie martora atat in faza de urmarire penala cat si faza de judecata]. Din declaratia data de catre martora denuntatoare in sala  de  judecata  coroborata  cu  interceptarea comunicatiilor din 4 februarie 2016-seara, instanta retine ca inculpatul ar fi primit o suma certa la data de 4 februarie 2016 imediat dupa promovarea examenului[ 50 euro]. A doua zi inculpatul ar fi primit inca o suma de 50 de euro[ aspect ce reiese din interceptare, in continutul careia se reda costul traficarii influentei, contra sumei totale de 100 euro]. Desi nu precizeaza corect suma martorul S, acesta furnizeaza doua elemnete esentiale coroborabile cu interceptarea si anume faptul ca a venit la O. si faptul ca s-a remis o suma de bani pentru promovarea examenului care sa ajunga la examinator.

Cu privire la remiterea sumelor de bani, de catre martora denuntatoare, ca pret al traficarii influentei instanta retine ca deuntatoarea este oscilanta in legatura cu[ cuantumul sumei de bani care s-ar fi remis remis si cu locul unde aceasta a fost remisa], declaratiile acesteia de la urmarire penala fiind sinuase , insa aceasta nu exclude existenta infractiunii si sub forma remiterii folosului material, atat timp cat in fata instantei martora declara explicit suma care a remis-o si transele in care a facut remiterea, declaratie care se coroborzea cu interceptarea.Instanta nu piede din vedere peroanalitatea denuntatoarei, persoana care nu si-a promovat bacalaureatul, care isi rupe dosarul de examinare intrucat nu promoveaza de cateva ori scoala de soferi, si care se pierde in detalii in fata instantei.

Radiografiind succesiunea declaratiilor si denuntul denuntatoarei instante retine :

  1. in denuntul dat la DGA, la data de 20 mai 2016 martora sustine ca i-a dat inculpatului la data de 4 februarie 2016, suma 100 de euro din suma de 200 euro pe care o avea asupra sa[fiind singura cu inculpatul in locuinta lui]. A doua zi, in 5 februarie 2016, denuntatoarea sustine ca i-a mai dat inculpatului inca 100 euro, la soliictarea inculpatului, suma care s-ar fi inmanat intr-un local. Nu precizeaza ca a mai fost cu cineva la aceasta intilnire.
  2. in declaratia data de la data de 26 mai 2016 , declara ca a avut emotii la DGA , cind a declarat sumele initiale. Martora arata ca :’la 4 februarie 2016 i-a dat inculpatului 50 euro, iar a doua zi i-a dat acestuia 100 euro.De data aceasta martora sustiene ca a fost cu C. cand i-a inmanat banii, in statia de
  3. in fata instantei sustine ca i-a dat inculpatului 50 euro la data de 4 februarie 2016 si 50 euro la data de 5 februarie

Instanta apreciza ca martora denuntatoare nu ar fi fost exacta, in cea ce privesc sumele de bani, existand posibilitatea ca aceasta sa isi minta bunica, care o finanta cu privire la „costul examenului”, pentru asi insusi in favoarea sa o suma de bani. Cert este insa ca instantei i s-a confirmat la penultima sedinta de judecata faptul ca s-a remis inculpatului suma de 100 de euro, in doua transe ca pret al obtinerii examenului de absolvire al scolii de soferi.

In cea ce priveste remiterea unei sume de bani la data de 5 februarie 2016, la DGA O. da o declaratie si fostul concubin al denuntatoarei C. L la care martora face referire pe  interceptare, care invedereza ca a aflat ca martora i-a remis inculpatului la 4 februarie 2016 o suma de bani, iar ulterior la data de 5 februarie 2016, in prezenta sa i-a remis, pe strada acestuia suma de „ 100 euro”, pentru ca acestia sa fie dati politistului examinator.

Martorul nu a putut fi audiat nemijlocit de instanta motiv pentru care instanta a dat citire declaratiei sale luate la urmarire , insa potrivit jurisprudentei CEDO [ cauza Delta contra Frantei, hotararea din 19 decembrie 1990], nu va putea pronunta condamnarea „numai” sau” intr-o maniera decisiva „, pe declaratiile unui martor pe care acuzatul nu a avut ocazia sa il examineze direct sau indirect in faza de urmarire penala sau de judecata[se constata ca la audierea de la DGA a martorului nu a asistat nici un aparator].

Desi declaratia martorului C. ridica dubii, in primul rand cu privitre la suma de bani remisa la 5 februarie 2016, si la locul in care aceasta suma a fost remisa ,acesta confirma totusi venirea impreuna cu denuntatoarea la O. , aspect recunsocut de catre inculpat, si totodata remiterea unei sume de bani catre inculpat[aspect sustinut si d denuntatoare] pentru ca acesta sa ii remita mai departe examinatorului.

Cu privire la pretinderea sumei de bani , instanta mai retine din  ansablul  probator  ca, anterior la începutul anului 2016, cu ocazia unei vizite la locuinţa inculpatului, acesta i-a spus viitoarei sale fine ca, atunci când va susţine proba practică, să ia legătura cu el, pentru ca la rândul său să ia legătura cu poliţistul examinatorul. Cu ocazia acelei discuţii, inculpatul i-a spus viitoarei sale fine că „va trebui să dau ceva pentru ca el să îi dea poliţistului” după ce ea va trece proba practică. Aceasta afirmatie si-o mentine si in faza de judecata.Martora fost astfel conştientă că, pentru a trece proba practică, va trebui să dea o sumă de bani după ce va fi declarată admisă, urmând ca ea să pregătească o sumă de bani încă nedeterminată pentru a i-o da inculpatului.

În acest context, martora H. L. a pregătit pentru acel moment suma de 200 de Euro, considerând că această sumă este suficientă, despre care instanta face referire ca a primit-o de la bunica sa ulterior.

Instanta apreciaza ca inculpatul C…R… O… a lăsat să se creadă că are influenţă asupra poliţistului examinator C. şi i-a pretins viitoarei sale fine bani pentru acesta în vederea susţinerii ei pentru promovarea probei practice, fără însă ca inculpatul să facă efectiv demersuri de orice fel la poliţistul examinator C. Din probele administrate [declaratia denuntatorei, examinatorului C. si instructorului Bs ], rezulta ca in ziua probei practice, de 4 februarie 2016, inculpatul s-a deplasat la locul examinării şi s-a salutat cu poliţistul examinator C. O… , lăsând-o pe martora H. să creadă că, prin deplasarea lui acolo şi susţinerea purtării de discuţii cu examinatorul, are influenţă asupra acestuia, în condiţiile în

 

care inculpatul era coleg de instituţie cu examinatorul. De altfel, tocmai din aceste considerente, viitorul ei naş fiind poliţist, martora H. i-a cerut inculpatului să o ajute să promoveze proba practică, după care martora a avut în mod constant percepţia că inculpatul şi-a folosit influenţa asupra colegului său C. pentru a o sprijini în promovarea probei practice.

Instanta retine din declaratia martorei, data in sedinta publica, ca la data de 4 februarie 2016, după ce acesta a promovat proba practică de conducere a autovehiculului, s-a deplasat la locuinţa inculpatului, unde martora i-a înmânat inculpatului suma de 50 euro , pentru ca acesata suma sa fie folosita in vederea cumparii unei sticle de wiskey examinatoruluii. Declaratia sa se coroboreaza cu interceptarile anterioare dar si cu interceptarea din seara de 4 februarie 2016, dinc are rezida ca inculpatului i s-a ami inmanta o suma de bani.

Coroborand interceptarile efectuate in cauza cu declaratia martorei H M , rezulta ca in cursul serii de 4 februarie 2016, martora a fost sunată de către inculpat, care i-a comunicat că poliţistul examinator nu a vrut produse şi că banii nu sunt suficienţi, acesta solicitând 100 de Euro contravaloare a promovarii examenului . Conform declaratiei martorei, data in instanta aceasta a înţeles că trebuie să dea 100 de Euro, aşadar un total de 100 de Euro, ca urmare a promovarii examenului.

Martora H. M. -L. sustine la instanta , ca s-a întâlnit cu inculpatul în dimineaţa zilei de 5 februarie 2016, când s-au dat cei 50 Euro, in prezenta martorului S iar  primirea sumei de  bani se probeaza incusiv prin convorbirile telefonice interceptate, purtate între cei doi în dimineaţa zilei respective, când inculpatul îi spune martorei că o va aştepta la autobuz (f. 179- 180).

De asemenea, faptul că martora a fost însoţită în acea dimineaţă de viitorul ei soţ S, zis „M”, este dovedit si prin convorbirea telefonică de la ora 08:49:42, când inculpatul îi spune martorei că „M” se uită la el (f. 183-184).

Faptul ca inculpatul C…a pretins o suma de bani de la martora invederandu-si ca trebuie sa ii dea instructorului auto, este dovedita pe deplin din interceptarile efectuate in cauza , coroborate cu declaratia din instanta a martorei care a sutinut ca i s-a pretins o suma de bani.

Pentru a susbzista infractiunea de trafic de influenta este suficienta pretinderea sumei de bani, nu neaparat si primirea. Instanta poate retine in concret insa ca denuntatoarea i-a remis o  suma determinata de 100 euro inculpatului C…R. . Dat fiind declaratia explicita facuta de martora denuntatoare in sala de judecata, privind remiterea sumei de 100 euro, coroborata cu interceptarea din 4 februarie 2016 , instanta retine ca in prezenta cauza nu mai subzista un dubiu care in cele din urma sa profita inculpatului, potrivit principiului „in dubio pro reo”

Ca suma de 100 euro este certa retine instanta si din o convorbire telefonică pe care o considera importantă pentru dovedirea traficului de influenţă sub forma pretinderii practicat de inculpat la „omul negru”, adică la examinatorii auto, este cea purtată de inculpat cu soţia sa în ziua de 25 februarie 2016, ora 13:09.23, din cuprinsul căreia rezultă şi tariful practicat de inculpat, respectiv 100 de Euro (f. 185-187):

Soţie: Auzi? Hai să te întreb ceva! Inculpat: Da, soarele meu.

Soţie: Dacă vorbeşti cu acesta pentru cineva, tot o sută îi?

Inculpat: „Dacă vorbeşti cu acesta pentru cineva”. Cu cine, soarele meu? Şi ce? Soţie: Cu omul negru! Cu omul negru!

Inculpat: Nu ştiu, soarele meu. Habar nu am. De ce? Soţie: O dat astăzi examen fratele lui George. Şi o picat. Inculpat: Aşa.

Soţie: Da’ o vrut ei ca să dea din prima singur, fără nimic, ştii? Inculpat: A!

Soţie: Să vadă. Şi l-o picat. O zis că l-o plimbat vreo 20 de minute, dar încă nu ştie nici cu cine o dat, nici nimic. O venit George şi m-o întrebat că ai putea să-l ajuţi.

Inculpat: Nu ştiu ce să zic!

Soţie: El o zis că îţi dă o sută ţie şi o sută pentru ăla. Inculpat: Bine!

Soţie: Stai liniştit că nu îs ascultate!

Inculpat: Nu, nu!… Nu ştiu. Habar nu am. Oi vorbi cu el.”

Mai mult din declaraţia martorului B I-O, instructorul auto cu care martora H. efectuase orele suplimentare de conducere şi care o însoţea în dimineaţa examenului practic. , rezulta ca inculpatul l-a incunostintat pe examinator ca fina sa urmeaza sa dea proba practica.Acest martor a declarat că „înainte de a începe ora practică, B a avut o discuţie scurtă cu examinatorul C. O… şi, deoarece eram destul de aproape de aceştia, la o distanţă de circa 5 metri, am auzit când B i-a spus examinatorului că are şi el o finuţă timidă şi l-a rugat să aibă grijă de ea. Nu am auzit să-i fi cerut vreun favor”. (f. 188-191).Or este cat se poate de clar ca inculpatul nu a venit la platoul de examinare complet dezinteresat, ci dimpotriva.

La momentul audierii inculpatului in instanta , in contextul in care suportii tehnici i-au fost pusi la dispozitie acesta a declarat ca înregistrările convorbirilor telefonice purtate în seara zilei de 4 februarie 2016 cu fina sa H, când s-a discutat despre banii pentru examinator, că el nu a avut acea discuţie telefonică şi că nu este vocea lui . Aceasi atitudine a avut-o la parchet, insa instanta apreciza ca vocea de pe suportul optic apartine inculpatului,in contextul in care il audiase pe inculpat si in contextul in care chiar si denuntatoarea recunoaste conversatia.

Instanta din probele administrate nemijlocit , coroborate cu interceptarile efectuate in faza de urmarire  penala,  retine  ca  la  data  de  4  februarie  2016,   dupa   sustinerea   si   promovarea examenului de absolvire al scolii de soferi de catre martora denuntatoare H L. ,in urma unei intelegri prealabile cu aceasta, inculpatul C…R. , a pretis acesteia suma de 100 euro, pentru a-i remite examinatorului scolii de soferi, martorul C.

In ceea ce priveste pretinderea sumei faptul ca inculpatului i se retine in rechizitoriu ca in cursul lunilor ianuarie –februarie 2016 a pretins martorei denuntatoare o suma de bani, este de natura a descrie complet inmfractiunea de trafic de influenta in varianta pretinderii.

Instana reitereaza in concluzie ca infractiunea de trafic de influenta in varianta pretinderii  unei sume de bani este probata, prin doua probe esentiale si anume declaratia denuntatoarei data in fata instantei potrivit careia inculpatul C…R… i-a solicitat acesteia suma de 100 euro ca si pret al interventiei la examinatorul DPRCIV si interceptarea efectuata de PTB la 4 februarie 2016.

Aceasta declaratie data de catre martora denuntatoare in fata instantei se coroboreza cu interceptarea comunicarii din 4 februarie 2016 dupa  amiaza  cind  inculpatul  ii  spune  textual ca va trebui sa dea suma de bani, intrucat promovarea examenului ar fi costat 100 euro.

Faptul ca a fost solicitata suma si ca urma sa fie remisa reiese din nou din coroborarea interceptarilor din 5 februarie 2016, cu declaratia data in sala de denuntatoare si la urmarire penala de catre martorul S.

Anterior , asa cum am aratat martorei i s-ar mai cerut “ceva” in caz ca va promova acel examen,martora declarand ca a inteles ca era vorba de bani. Ca inculpatul a fost interesat sa  isi ajute viitoarea fina, contra unei sume de bani , rezulta din prezenta lui spontana pe platoul din fata Salii Sportului la data la care s-a sustinut examenul.Declaratia martorei, ca inculpatul s-a deplasat acolo se coroboreaza cu declaratia examinatorului C. si a inculpatului.

Instanta mai retine existand probe certe de vinovatie ca inculpatul a primit o suma  determinata de bani[100 euro] in doua transe egale si anume: 50 euro la data de 4 februarie 2016 dupa sustinerea examenului si o transa de 50 euro a doua zi respective 5 februarie 2016.

Astfel in instanta va putea retine ca element constitutiv al laturii obiective a infractiunii de trafic de influenta , si varianta primirii unei sume de bani.

Desi denuntatoarea oscileaza intre sumele pe care le-a primit de la bunica sa pentru a le inmana examinatorului, in speta de fata instanta retine ca infractiunea se consuma la momentul la care denuntatoarei i se pretine suma de bani, intrucat infractiunea de trafic de influenta are continuturi alternative, putandu-se savarsi prin pretindere dar si prin primire. Or chiar daca am retine ipotetic doar, ca nu ar existat suficiente probe pentru a retine forma primirii sumelor de bani ,[dar retinem si varianta primirii] putem retine fara nici un dubiu ca infractiunea este probata prin prisma solicitarii sumelor de bani de catre inculpat pentru ca acestea sa le remita examinatorului.

In cea ce priveste infractiunea de trafic de influenta prevazuta la art 291 cod penal, cu retinerea art 6 si art. 7 lit c) din legea 78/2000, instanta apreciaza ca din probele de la dosar rezulta ca aceasta infractiune poate fi retinuta din punct de vedere al laturii obiective si prin prisma actiunii de „pretindere”.Chiar daca nu exista ipotetic martori directi care sa afirme ca s-a pretins suma, denuntul se coroboreaza cu declaratia data la instanta si cu interceptarea efectuata.

Inculpatul asa cum am aratat la punctul I din considerete are calitatea de politist, agent constataor pe linie de ordine publica in cadrul Politiei Muncipiului O. . Astfel aceasta calitate atrage incidenta, articolului 7 lit c) din Legea 78/2000, in cazul savarsirii unei infractini de coruptie.

Examinatorul pentru care s-au solicita sumele de bani a indepinit o activitate publica , de evaluare a martorei denuntatoare, iar inculpatul a fost cel care contra unei sume de bani , a creat impresia denuntatoarei ca si-a luat examenul ca urmare a interventiilor sale.

Bunaoara instanta retine ca fapta inculpatului C…R… O… I… ,care la a data de 4 februarie 2016, dupa sustinerea si promovarea examenului de absolvire al scolii de soferi de catre martora denuntatoare H L. ,in urma unei intelegri prealabile cu aceasta, i-ar pretis acesteia suma de 100 euro, pentru a-i remite examinatorului scolii de soferi, martorul C, iar in urma solicitarii la care a facut vorbire, inculpatului i s-a remis de catre martora denuntatoare H L. in doua transe egale suma de 100 de euro, si anume 50 de euro la data de 4 februarie 2016 si 50 de euro la data de 5 februarie 2016, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de trafic de influenta prevazute la art 291 cod penal cu retinerea . art. 6 respectiv 7 lit c din Legea nr. 78/200.

Din probele de la dosar rezulta totodata ca valoarea sumei pretinse de catre inculpat pentru a-si trafica influenta este foarte mica, dovedindu-se fara putinta de tagada  atat pretinderea   cat si primirea.

Cu toate acestea, instanţa apreciază că se impune reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţei atenuanta judiciare prevăzute de art. 75 alin. 2 lit b Cod penal, reţinând în acest sens că acesta a solicitat un folos material infirm  de la martora denuntatoare pentru asi  trafica influenta,

Din această împrejurare legată de infracţiunea de trafic de influenata , privită şi prin prisma circumstanţelor personale favorabile ce rezultă din actele de la dosar, rezultă că periculozitatea inculpatului este diminuată, impunându-se, prin urmare, reducerea limitelor de pedeapsă pentru infracţiunea de trafic de influenata cu 1/3, astfel cum prevede art. 76 alin. 1 Cod penal.

Faţă de gravitatea redusa a faptei săvârşită de inculpatul C…R… O… I… , având în vedere suma mica de bani solicitată,si primita de 100. euro, modul în care a acţionat, prezentând martorei H L. .o situatie faptica si juridica denaturata de natura a-i intari convingerea ca a contibuit la obtinerea permisului de conducere, retinand ca inculpatul nu are antecedente penale, este o persoană integrată social, are un loc de muncă şi este respectat în comunitatea  în care locuieşte, instanţa a considera că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea pe  o durată minima.

Având în vedere că în cazul infracţiunii de trafic de influenta comis de inculpat există un concurs de cauze de atenuare şi de agravare (art. 75 alin. 2 Cod penal – cauză de atenuare şi art. 7 lit. c din Legea nr. 78/2000 – cauză de agravare), limitele pedepsei urmează a se calcula potrivit art. 79 Cod penal.

In baza art. 291 alin 1 C. pen. rap. la art. 6 şi 7 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu retinerea art 75 alin 2 lit b ) cod penal condamna pe inculpatul R… C…O… I… [ pentru infractiunea de trafic de influenta ] la pedeapsa de: 2 ani inchisoare.

La stabilirea şi individualizarea pedepsei pentru inculpat, Tribunalul a avut în  vedere  criteriile de individualizare generale prevăzute de art. 74 Cod penal reţinând împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite (in mod ocazional si spontan, savarsind fapta fata de o persoana apropiata ), starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită (inculpatul urmărind obtinerea unor sume de bani traficarea influentei sale), natura şi gravitatea rezultatului produs (prejudiciul de imagine adus institutiei in care lucreza ), motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit (obţinerea, în mod rapid, dar şi pe căi ilicite, de beneficii financiare), natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului (lipsa condamnari definitve ), conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal (inculpatul nu a recunoscut infracţiuninea comisa), nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială a inculpatului ( politist, divortat , fara copii).

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei închisorii, instanţa apreciaza că pentru atingerea scopului pedepsei, nu este necesară executarea pedepsei în regim de detenţie, în raport de persoana inculpatului, care are resurse familiale, individuale şi comunitare pentru îndreptare, apreciindu-se o pedeapsă neprivativă de libertate fiind suficientă pentru  prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Faptul ca inculpatul este politist, persoana cu statut special chemata sa aplice legea nu duce neaparat la concluzia ca acesta trebuie incarcerat pentru fapta comisa. Faptul ca inculpatul da declaratii contradictorii, releva doar ca acesta este nesincer, insa aceasta atitudine este un instinct de autoconservare a inculpatului cu privire la consecintele pe care le constientizeaza ca pot urma ca urmare a descoperiri faptei sale de catre organele de urmarire respectiv de instanta de judecata.

Tribunalul constata că în cauză sunt îndeplinite condiţiile obiective şi subiective prevăzute de art. 91 Cod penal pentru  a  se  dispune  suspendarea  sub  supraveghere  a  executării  pedepsei aplicate inculpatului , faţă de vârsta şi gradul de educaţie al inculpatului, astfel că scopul pedepsei şi reinserţia socială poate fi atins fără privarea de libertate a inculpatului, pronunţarea condamnării constituind un avertisment ce îl va determina să nu mai săvârşească infracţiuni.

În consecinţă, instanţa reţine că prin aplicarea în temeiul art. 291 alin. (1) C. pen cu retinerea art. 6 raportat la art 7 lit c din Legea nr. 78/2000 rap. Si , cu retinerea art 75 alin 2 lit b) cod penal a unei pedepse de 2 ani închisoare, cu modalitatea de executare a suspendării sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, este suficineta pentru indreptatrea inculpatului.

Instanta ia act ca pentru infractiunea de trafic de influenta legea nu prevede obligativitatea aplicarii pedepselor complementare, si nici instanta nu apreciaza ca in speta de fata acestea ar trebui luate. Pe cale de consecinta nu se vor aplica nici pedepsele accesorii.

În baza art. 91 C. pen., se va dispune a fi suspendată executarea pedepsei sub supraveghere şi se va stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

  1. să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bihor , la datele fixate de acesta;
  2. să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
  3. să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
  4. să comunice schimbarea locului de muncă;
  5. să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. 2 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, va impune inculpatului să execute următoarea obligaţie:

  1. a) să frecventeze un program de reintegrare socială, derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, va obliga pe inculpat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Mănăstirii Sfintei Cruci O. sau Primăriei O. , pe o perioadă de 60 de zile.

În baza art. 94 alin. 2 Cod penal, supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor stabilite în sarcina inculpatului se va face de Serviciul de Probaţiune Bihor, care va sesiza instanţa de judecată în cazurile prevăzute de art. 94 alin. 4 din Codul penal.

În baza art. 91 alin. 4 Cod penal, va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal, referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Conform art 291 alin 2 cod penal,”banii valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscarii , iar cand acestea nu se mai gasesc se dispune confiscarea lor prin echivalent” or instanta  pronuntatnd  condamnarea   a   aut   in   vedere   ca   in   prezenta   cauza   s-a   probat si pretinderea si primirea sumei de 100 euro . Fata de aceste aspecete instanta in baza art 291 alin 2 cod penal  va dispune confiscarea  sumei de 100 euro de la inculpatul C… R. ,  ca urmare a savarsirii infractiunii de trafic de influenta.

In baza art 249 alin 4 cod procedura penala, raportat la art 404 alin 4 lit c) cod procedura penala, cu referire la art 20 din legea 78/2000, va dispune luarea masurii sechestrului asigurator cu privire la bunurile mobile inculpatului pana la concurenta sumei de 100 euro. Potrivit legii 78/2000, luarea masurilor asiguratorii este obligatorie. Acesta masura se va lua insa doar asupra bunurilor mobile ale inculpatului, masura neputand fi luata asupra unor bunuri imobile avand in vedere valoarea mica a sumei de 100 euro pretinsa de inculpat pentru asi trafica influenta.

Cu privire la masurile preventive:

Prin ordonanţa din data de 9 iunie 2016 s-a dispus reţinerea inculpatului pe o perioadă de 24 de ore (f. 483-250), după care prin ordonanţa din data de 10 iunie 2016 s-a dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar pe o perioadă de 60 de zile, începând cu data de 10.06.2016 până în data de 08.08.2016 inclusiv (f. 258-261).

In  baza  art  404  alin4  lit  b)   cod  procedura  penala  raportat  la  art  72  cod  penal   instanta va deduce din pedeapsa aplicata durata retinerii de 24 ore de la data de 9 iunie 2016 pana la 10 iunie 2016.

In baza art 273 cod procedura penala, instanta va admite cererea martorului H. S. I. , si din fondurile Ministerului Justitiei dispune achitarea in favoarea acestuia a sumei de 13,49 lei reprezentand valoarea rovignetei , precum si a sumei de 200 lei reprezentand contravaloarea combustibilului aferent transportului pe ruta D- O. si retur; cheltuieli ocazionate martorului  de prezenta la termenul de judecata din 21.11.2016. [sumele urmand a se vira in contul …… apartinand sotiei martorului H. L]

In baza art 274 cod procedura penala va  obliga inculpatul la 6200 lei cheltuieli judiciare  catre stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, HOTĂRĂŞTE:

In baza art 386 cod procedura penala respinge ca nefondata solicitarea inculpatului C…R. -I. – O… de schimbare a incadrarii juridice a faptei retinuta la punctul I din rechizitoriu, din infractiunea de luare de mită prev. de art. 289 alin. 1 C. pen. cu referire la art. 6 şi 7 alin. 1 lit. c din Legea nr. 78/2000 in infractiunea de abuz in serviciu prevazuta la art 297 cod penal cu referire la art 13 ind 2 din legea 78/2000

In baza art 396 alin 5 cod procedura penala, cu referire la art 16 lit c) cod procedura penala, achita pe inculpatul C…R. -I. -O… , fără antecedente penale, de sub acuzatia de luare de mită prev. de art. 289 alin. 1 C. pen. cu referire la art. 6 şi 7 alin. 1 lit. c din Legea nr. 78/2000

In baza art. 291 alin 1 C. pen. rap. la art. 6 şi 7 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu retinerea art 75 alin 2 lit b ) cod penal condamna pe acelasi inculpat[ pentru infractiunea de trafic de influenta

] la pedeapsa de: 2 ani inchisoare.

În baza art. 91 C. pen., dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere

şi stabileste un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obliga inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

  1. să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bihor , la datele fixate de acesta;
  2. să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
  3. să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
  4. să comunice schimbarea locului de muncă;
  5. să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. 2 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, va impune inculpatului să execute următoarea obligaţie:

  1. a) să frecventeze un program de reintegrare socială, derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de  supraveghere,  obliga  pe inculpat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Mănăstirii……. sau Primăriei O. , pe o perioadă de 60 de zile.

În baza art. 94 alin. 2 Cod penal, supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor stabilite în sarcina inculpatului se va face de Serviciul de Probaţiune Bihor, care va sesiza instanţa de judecată în cazurile prevăzute de art. 94 alin. 4 din Codul penal.

În baza art. 91 alin. 4 Cod penal, va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal, referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

In baza art 404 alin4 lit b) cod procedura penala raportat la art 72 cod penal deduce din pedeapsa aplicata inculpatului durata retinerii de 24 ore de la data de 9 iunie 2016 pana la 10 iunie 2016.

In baza art 291 alin 2 cod penal dispune confiscarea sumei de 100 euro de la inculpatul  C… R. , ca urmare a savarsirii infractiunii de trafic de influenta.

In baza art 249 alin 4 cod procedura penala, raportat la art 404 alin 4 lit c) cod procedura penala, cu referire la art 20 din legea 78/2000, dispune luarea masurii sechestrului asigurator cu privire la bunurile mobile inculpatului pana la concurenta sumei de 100 euro.

In baza art 273 cod procedura penala, admite cererea martorului H. S. I. , si din fondurile Ministerului Justitiei dispune achitarea in favoarea acestuia a sumei de 13,49  lei  reprezentand valoarea rovignetei , precum si a sumei de 200 lei reprezentand contravaloarea combustibilului aferent transportului pe ruta D-O. si retur; cheltuieli ocazionate martorului de prezenta la termenul de judecata din 21.11.2016. [sumele urmand a se vira in contul … apartinand sotiei martorului H. L]

In baza art 274 cod procedura penala obliga inculpatul la 6200 lei cheltuieli judiciare catre stat.

Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare.

Pronuntata in sedinta publica din data de 25 noiembrie 2016. PRESEDINTE , GREFIER,

BIBLIOGRAFIE

 

  1. GHEORGHE NISTOREANU si colaboratorii – Drept penal – partea speciala, Ed. Continent XXI, Bucuresti, 1995;
  2. GHEORGHE NISTOREANU, BOROI, VASILE DOBRINOIU, Drept penal

,,Partea speciala’’ Editura EUROPA NUOVA Bucuresti 1997

  1. GHEORGHE NISTOREANU, ALEXANDRU BOROI – Drept penal – partea speciala, Ed. All Beck, Bucuresti, 2002;
  2. GHEORGHE NISTOREANU, COSTICA PAUN – Criminologie, Ed. Europa Nova, Bucuresti, 1996;
  3. OCTAVIAN LOGHIN, TUDOREL TOADER – Drept penal – partea speciala, Casa de Editura ‘Sansa’, Bucuresti, 1994;
  4. OCTAVIAN LOGHIN, AVRAM FILIPAS – Drept penal – partea speciala, Casa de Editura ‘Sansa’, Bucuresti, 1992;
  5. VASILE DOBRINOIU – Coruptia in dreptul penal roman, Ed. Atlas Lex, Bucuresti, 1995;
  6. VASILE DOBRINOIU – Traficarea functiei si a influentei in dreptul penal, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1983;
  7. VASILE DOBRINOIU, N. CONEA – Teorie si practica judiciara vol. II, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2002;
  8. AVRAM FILIPAS – Infractiuni contra infaptuirii justitiei, Ed. Academiei, Bucuresti, 1995;
  9. VINTILA DONGOROZ – Explicatii teoretice ale Codului penal roman, partea generala, vol. I, partea speciala vol. II, Ed. Academiei, Bucuresti, 1970;
  10. KAHANE – Explicatii teoretice ale Codului penal roman, partea speciala, vol. IV, Ed. Academiei, Bucuresti, 1972;
  11. CONSTANTIN SIMA – Codul penal adnotat – practica judiciara 1969 – 1995, Ed. Atlas Lex, Bucuresti, 1996;
  12. THEODOR MREJERU, DUMITRU PETRE ANDREIU FLORESCU, DAN SAFTA, MARIETA SAFTA – Infractiunile de coruptie. Aspecte teoretice si practice, Ed. All Beck, Bucuresti, 2000;
  13. VINTILA DONGOROZ si colaboratorii – Noul Cod penal si Codul penal anterior, prezentare comparativa, Ed. Politica, Bucuresti, 1969;
  14. PAPADOPOL si colaboratorii – Principii de drept, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1959;
  15. ANTONIU, C. BULAI – Practica judiciara penala, Ed. Academiei, Bucuresti, 1993;
  16. TUDOREL TOADER – Drept penal roman. Partea speciala. Culegere de probleme din practica judiciara pentru uzul studentilor, Casa de Editura ‘Sansa’, Bucuresti, 1996;
  17. ION PITULESCU – Al treilea razboi mondial – Crima organizata, Ed. National, Bucuresti,
  18. PANTILIMON CIOIA – Drept penal Partea speciala volumul II colectia ,,drept penal’’ Editura Cordial Lex Cluj- Napoca
  19. REVISTA DE DREPT PENAL ANUL II, NR. 3, Bucuresti 1995 ANUL III, NR. 4, Bucuresti 1996 Asociatia romana de stiinte penale
  20. REVISTA DREPTUL

ANUL IV, NR. 4, Bucuresti 1993

ANUL VIII, NR. 6, Bucuresti 1997

Tabla de materii 1998 – Supliment al revistei Dreptul Bucuresti, 1999 Tabla de materii 1999 – Supliment al revistei Dreptul Bucuresti, 2000 Uniunea juristilor din Romania

  1. NOUL COD PENAL
  2. EMILIA MADULESCU Traficul de influenta Studiu de doctrina si jurisprudenta, 2006
  3. CONFERINTA NOUL COD PENAL- CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII

Prelegerile susținute în cadrul acestor conferințe au fost consemnate și rezumate de experții Institutului Național al Magistraturii: – Georgiana Diana CARPEN – Florentina DEACONU – Maria Ecaterina DRAGU – Maria SCARLAT – Nadia-Simona ŢĂRAN, 2015, Bucuresti

  1. TRIBUNALUL BIHOR – SECŢIA PENALĂ – SENTINŢA PENALĂ 211/P/2016

Şedinţă publică din data de 25.11.2016

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să comentați
Introduceți numele dumneavoastră aici